Flori de cireş iernatic

îmi place când ninge zăpada
se-aşterne pe drumul cu flori de cireş mai ţii minte...
prin faţa mea trece cuminte o doamnă privirea
ascunsă doar pasul sculptat într-o urmă
sau două se-aşterne zăpada din ochii mei plouă
cu fulgi topiţi de iubire sărată e marea
doar ţărmul îngheaţă alunec privind
la valul în viaţă se-nalţă furios
iubeşte şi tace

îmi place când ninge şi omul
se face în mâinile calde un bulgăr învaţă
să meargă împins de la spate să crească... să crească
o stană de piatră rămâne şi chipul cioplit
să zâmbească stăpâne cu mâinile aspre
mai stoarce şi apa din cruce mi-e sete
mai lasă şi vântul să-mi bată
prin plete o dată şi pace

îmi place când ninge zăpada
se-aşterne pe drumul cu flori de cireş mai ţii minte...