Îmi amintesc că numele Ei era numele Meu
Şi-mi amintesc că nu demult
Îi aruncam cu bulgări în geam
Însă cine era de fapt Ea? Cum gândea?
Cine se ascundea după perdea?
E greu să păstrăm amintiri frumoase
Pentru că oamenii greşesc deseori
Pentru că numai aşa pot muri mai lesne
Trăind clipa
Ea a fost martora sentimentelor mele
Iubita de la capătul lumii
O femeie ce-mi aminteşte de 10 februarie
O femeie pe care n-o voi uita niciodată
Poate că sunt un naiv care luptă
Pentru valoarea unei idei
Iubirea care durează
FOREVER AND EVER
Îmi amintesc de oraşul acela mic
De conspiraţia şi trădarea
Prafului pe uliţi
Nu ştiu dacă urmele paşilor
Trebuiau şterse vreodată