Lunii

Laptele nopţii
sânul tău de heruvim îl cernea,
la picioarele unui moşneag
ce mă acompania confeti,
îmi spuneam psalmul
din gură de os.

Fluturi zglobii
trimiteam solie
copiilor tăi somnoroşi.
Mirată, puneai o palmă la ochi.
Valuri de dragoste
îţi mângâiau tălpile.

Gelos, stăpânul luminii,
năframă pământie
peste chip îţi punea
şi doi străjeri
în Care de-argint
cât el dormea.

Şoapta mea dulce
mii de ecouri avea.
Printre petale de stele
încă una clipea.
Ştiam că acolo-i
iubita mea.