Rătăcit prin subteranele minţii

Rătăcit prin subteranele minţii

îţi voi zice în cât mai puţine păsări posibil
cât de negru e cerul spre care privesc
îţi voi zice cum îmi trece-amintirea prin faţă
ca o pisică neagră şi scuip
şi fac trei paşi înapoi
îţi voi zice cum se deposedează iubirea de arme
şi cum veşnicia este doar o afacere cu fântâni
în care se spală banii murdari
îţi voi zice cum a intrat un fir de nisip
în ochii timpului şi cum a lăcrimat pe ascuns
îţi voi zice cum cei mai buni prieteni
vin în vizită cel mai puţin
îţi voi zice cum prin subteranele minţii
dumnezeu se balansează pe un hamac plin de stele
îţi voi zice cum locuim unii-ntr-alţii
fără niciun motiv de a rămâne o viaţă în plus
îţi voi zice cum trag dintr-o ţigară umplută cu vid
şi mi se pare că miroase-a tămâie
îţi voi zice în cât mai puţine păsări posibil
cât de negru e cerul spre care privesc
şi cât de dor îmi era de zidul acela
la care morţii nu mai sunt plânşi

Cenaclu Literar: