Şamanul timpului

La limita dintre deznădejde şi disperare,
dintre strigăt şi scâncet,
îmi fac culcuş în pântecul clepsidrei
amuţită de irelativitatea
sângelui său.

Pe marginile destinului lacom
îmi ţes pânză de rouă,
clipă eternă de dimineaţă
suspendată între şoaptele
inimii mele.

În secunda fugară a viitorului
îmi îngrămădesc amintirile,
file de poveşti nemuritoare
ce nu se vor a fi şterse
din sufletul meu.

Pe poteca gândului hoinar
aş vrea să cutreier lumea
scurtând-o în patru colţuri,
un şaman îndrăgostit
de viaţa sa.