Vis cu purici

încă mă îmbată mireasma ta pe nesfârşita alee

prinsă de coama vântului
te iei la întrecere cu norii
copacii se dezbracă de frunze
şi fac dragoste sălcii

lângă tine liniştea turbează
închizi ochii se aprind lumânările
năduşesc icoane se-nfioară pereţii
ploaia aplaudă la fereastră

încă îţi scuturi din părul tău cârlionţ azalee

nenăscute dorinţe tăinuiesc într-un zâmbet
te sărut la colţul gurii petale sunt buzele tale
orice atingere este o pildă despre iubire
boboci înfloresc pe cămaşa de noapte

încă te iubesc de parcă nu te-aş fi iubit niciodată

îmi revin amintiri din altă viaţă
mă întreb de ce timpul îţi face mătănii
iar eu îmbătrânesc dansând cu fantome

încă rătăcesc căutându-te pe nesfârşita alee

într-un vis cu purici îmi dau palme
şi prind alte posturi străine
noctambul pe nesfârşita Cale Lactee