Pagini din războiul neamului I

Pagini din războiul neamului I

INTRAREA ROMÂNIEI ÎN PRIMUL RĂZBOI

[img align=left]https://atheneum.ca/sites/test7.atheneum.ca/files/uploads/img4221570c206af.gif[/img]După atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, căruia i-au căzut victime moştenitorul tronului austro-ungar, Francisc-Ferdinand, şi soţia sa, Austro-Ungaria declara la 28 iulie 1914 război Serbiei. Primul Război Mondial începuse. Acest război găseşte România departe de a fi unită. Exista o breşă politică serioasă între Carol I şi un mic grup germanofil, pe de o parte, şi majoritatea politicienilor şi opinia publică românească, care se pronunţau în favoarea Antantei, pe de altă parte. Situaţia lui Carol era tristă. Ca membru al familiei Hohenzollern, simpatiile lui erau alături de Germania. Mai ales că era sincer convins de faptul că Germania va câştiga războiul, şi chiar repede. Pe de altă parte, era perfect conştient că simpatiile românilor sunt alături de Franţa. Şi, în plus, visul naţional este reîntregirea Ardealului, unde românii erau supuşi regimului dur şi şovinist al lui Tisza. Pe de altă parte, poziţia de neutralitate l-ar fi făcut suspect în ochii tuturor. La 3 August 1914 Carol convoacă Consiliul de Coroană, o institutie creată de el, la care participă şi foşti miniştri. Carol, vorbind în limba franceză, citeşte declaraţia sa în care condamnă o atitudine de neutralitate, susţinând că opinia publică nu ar tolera o alianţă cu Antanta şi că sentimentul de onoare îi dicteaza să se declare de partea Germaniei. Discursul lui este urmat de o tăcere penibilă. În sfârşit, Carp cere declaraţie de război imediată alături de Germania, împotriva slavilor ce-i înconjoară, şi ca tratatul cu Tripla Alianţă, ţinut până acum în secret, trebuie respectat - Basarabia fiind rodul acestei acţiuni. Dar nimeni nu-l sprijină pe Carp. Ministrul de finante Costinescu, vorbeşte împotriva Rusiei, dar a lupta de partea Austro-Ungariei ar cauza un război civil. Marghiloman, vorbind pentru conservatori şi pentru Take Ionescu, se declară pentru neutralitate. Brătianu este pentru mobilizare, fără a se angaja în nici o direcţie şi obţine consimţământul tuturor, cu excepţia lui Carp. Porumbaru, ministrul de externe, care nu ştiuse nimic despre tratatul secret dintre Carol şi Puterile Centrale, constată că este prea tarziu pentru a consulta parlamentul, ceea ce submineaza pozitia lui Carol. În plus, în aceeaşi dimineaţă, soseşte depeşa că Italia s-a declarat pentru neutralitate. Carol este convins să cedeze, dar exclamă aceste triste cuvinte: "Domnilor, nu vă puteţi închipui cât de amar este să te afli izolat într-o ţară al cărui fiu nativ nu eşti." La care primeşte răspunsul: "În timp de pace era posibil pentru Majestatea Voastră să conduceţi o politică externă contrarie sentimentelor ţării, dar a declara război împotriva acestor sentimente este imposibil." Carol, după acest eşec, a aranjat un plebiscit informal în corpul ofiţeresc, cu rezultatul că numai 110 din 6000 au fost în favoarea unui atac împotriva Antantei. Ce tratat secret avea România cu Puterile Centrale? O inţtiativă nefericită a lui Carol I avea să pună pentru mult timp România într-o poziţie jenantă, efectele ei neatenuându-se decât odata cu intrarea în primul război mondial. În octombrie 1883, Carol semnează în secret ca Romania să intre în sistemul Triplei Alianţe, cu Austro-Ungaria şi Germania. Unul dintre cele şapte articole prevedea că România va trebui să intervină alături de Austro-Ungaria, în cazul în care ar fi fost atacată frontiera de răsărit. Astfel România, prin iniţiativa lui Carol I, se angaja să apere Ardealul pentru Austro-Ungaria. Declararea neutralităţii României a fost foarte dureroasă pentru Carol I, agravâdu-i-se starea sănăţii. El moare la 10 octombrie 1914. Sigur, el ştia că România va intra de partea Antantei, şi nu mai voia să trăiască să vadă această zi. Carol a fost chiar la un pas de a abdica, iar cu puţin timp înainte de muri, îi spunea lui Take Ionescu: "Dacă regret ceva, este că n-am murit înainte de începerea acestui război."

 

Noul rege este Ferdinand )născut la 24 August 1865 la Sigmaringen şi decedat la 20 iulie 1927).El era nepotul lui Carol I şi fiul Prinţului Leopold de Hohenzoller-Sigmaringen )frate al Regelui Carol I, care nu avea copii) şi al Prinţesei Anthonia a Portugaliei. In 1880, Ferdinand a fost ales de Regele Carol ca moştenitor al tronului României. El era cu totul altfel mlădit decât unchiul sau, Carol. Nu avea prestigiul acestuia, nici statura lui impozantă, nici relaţiile intime cu alte capete încoronate sau politicieni ai vremii. Era puţin timid şi ezita înainte de a lua o hotărâre. Era foarte cult, putea să analizeze calităţile şi defectele altora, avea o minte flexibilă. El preia tronul în momente foarte grele, în plin război, un război pe o scara nemaivăzutî în istorie până în acel moment. Rusia, Serbia, Anglia, Franţa, Germania, Austro -Ungaria şi Turcia erau deja în plin război, în timp ce ţări ca România, Italia şi Bulgaria îşi menţineau neutralitatea - dar erau curtate de ambele tabere cu promisiunile cele mai extravagante. În această perioadă, primul ministru Ion I.C. Brătianu se evidenţiază prin manifestarea unei responsabilităţi deosebite faţă de destinele ţării, în negocierile secrete purtate cu Antanta )de exemplu, încheirea în septembrie 1915 a "Acordului Sazanov-Diamandi", prin care Rusia se angaja să garanteze şi să apere integritatea teritorială a României şi recunoaşterea drepturilor acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul unei neutralităţi binevoitoare din partea României), care promitea sprijin în lupta pentru desăvârşirea unităţii naţionale, primul ministru a căutat să obţină cele mai bune garanţii pentru ţară, în felul acesta fiind reprezentantul forţelor care cereau intrarea ţării în război, pentru împlinirea idealului deplinei unităţi naţionale. Starea de neutralitate în care se afla România era de fapt o stare de aşteptare. Ferdinand încerca să evite pe cât mai mult posibil momentul în care va trebui să declare razboi neamului său, germanii, iar Brătianu aştepta momentul în care războiul va lua o întorsătura favorabilă intereselor României. In acest timp, austriecii au mari dificultăţi în Serbia şi sunt forţaţi să evacueze Belgradul în decembrie 1914. La fel, trebuie să se retragă cu mari pierderi din Galiţia, dar în 1915 le reuşeşte o mare victorie asupra Rusiei. În august 1915, Varşovia cade în mâinile germanilor şi ofensiva engleză la Salonic eşuează. Iar la 14 octombrie 1915 Bulgaria intră în război alături de puterile centrale şi Serbia este ocupată în întregime. Bulgaria anexează tot teritoriul la est de Morava, inclusiv teritoriul cu populaţie românească din valea Timocului. Austria aduce trupe din Galiţia pe frontul italian, are un mare succes la Asiago, dar asta permite lui Brusilov să-şi declanşeze marea lui ofensivă. Austriecii pierd 200.000 oameni şi rusii ajung la poalele Carpaţilor. Romanii decid că acum ar fi motivul potrivit pentru a intra în război, în special acum când Bulgaria este ocupată pe frontul macedonean. Poziţia română este să aştepte pană să culeagă noua recoltă, care va fi indispensabilă, după care România semnează la 17 August 1916 un tratat cu aliaţii, obligându-se să intre în război înainte de 28 august 1916. Acest tratat conţine o clauză prin care nu se va face pace separată, iar Romania va primi Bucovina, toată Transilvania, Banatul, Maramureşul, Crişana până la o linie la numai câţiva kilometri de Debreczen şi Szeged )teritorii cu populaţie exclusiv maghiară). La rândul lor, aliaţii se obligă să deschidă o mare ofensivă din Salonic, o săptămână mai înainte de intrarea României în război, iar Rusia se obligă să intensifice ofensiva pe întregul front austriac, românii primind zilnic 300 tone de material de război. Ion.I.C. Brătianu îşi exprimase foarte clar poziţia în faţa poporului român. Nu mai putea să-şi continue neutralitatea, fără a se compromite faţă de toţi. Consiliul de Coroană are loc la 27 August 1916, când regele declară că după intense reflecţii şi procese de conştiinţă, care speră că vor fi înţelese de membrii consiliului, este de acord ca România să declare război Austro-Ungariei şi îi roagă pe cei prezenţi pentru suport şi "tăcere de confesiune". În ziua următoare, Germania declara război României. I-au urmat Turcia, la 30august, şi Bulgaria, la 1 septembrie. Durerea lui Ferdinand a fost mare, dar el a declarat război Austro-Ungariei, nu Germaniei )ţara natală), fapt dovedit mai tarziu de însuşi Ferdinand. El nu a ratifica tratul de pace de la 7 mai 1918, încheiat de România cu Germania şi Austria. Nu putea recunoaşte pace cu Germania, din moment ce nu declarase niciodată război acesteia. Speculaţiile istorice şi unii români cu prea mult zel în a se închina intereselor coroanei, consideră că acesta a fost un avantaj la masa tratativelor de pace de la Paris. Dar să nu se uite că nici Parlamentul României nu a ratificat acest tratat de pace, iar cei care au facut pacea la Paris i-au avut mai aproape de suflet pe români decat pe reprezenaţii coroanei. Astfel, românii câştigaseră prima bătălie, îl asimilaseră pe Ferdinad, iar acum porneau războiul de partea Antantei, cu promisiuni clare în interesul naţiunii noastre. La 27 August 1916, trupele române declanşau operaţiunile militare în Transilvania. Începuse Marele Război al Reîntregirii Neamului.

Irimia Hapchină