Aleea promisiunilor

Aleea promisiunilor

        Aleea promisiunilor

(parodie electorală)

 

În oraşu-n are plouă cu promisiuni deşarte,

Un oraş ce de-un deceniu este dat mai la o parte,

Apăru o nouă stradă, nici prea mare, nici prea mică.

Ca un fel de ulicioară, o alee va să zică.

 

Garnisită cu panouri şi afişe colorate

Cu stridenţă ne îndeamnă să le urmărim pe toate.

Ne privesc de prin chenare mutre noi, încrezătoare

Să-i alegem, şi oraşul o s-arate ca o floare!

 

Tinerii nu bagă-n seamă, ei parcurg cu nepăsare

Respectabila alee ce te-ndeamnă la visare

Alţii se opresc, discută ore sau minute-n şir

Neştiind ce să voteze: săgeată sau trandafir?

 

Şi apoi consilierii, cu figuri îngândurate

Frămîntaţi de soarta noastră, au soluţii minunate.

Mai cunoaştem câte unul, parcă-l ştim, e gospodar

Pîn-ajunge-n fruntea urbei. Apoi îl vedem mai rar.

 

Iar în drumul lor spre piaţă gospodinele grăbite

Se opresc să-şi facă cruce închinându-se smerite

Nu la „sfinţii" din afişe, ci la Dumnezeu Preabunul.

Să le lumineze mintea, să voteze doar pe unul.

 

În oraşu-n care plouă cu promisiuni deşarte

Un bătrân şi o bătrînă, oameni cu un pic de carte,

Se opresc şi se întreabă, văzând mutrele solemne:

Îi alegem noi la vară, dar la iarnă, ne-or da lemne?  

Liviu Nanu