Autobiografie

Autobiografie

Sânt profund impresionat să aflu că undeva, la capăt de lume (raportată la România, fireşte) cineva are astfel de preocupări culturale. Iniţia-tiva dumneavoastră, demersul pe care l-aţi făcut, eforturile pe care mai mult ca sigur le-aţi depus pentru menţinerea culturii române pe alte tărîmuri vă onorează şi sânt convins că veţi reuşi poate chiar mai mult decât v-aţi propus. Iar legăturile pe care le întreţineţi cu ţara, sigur vor da un plus de greutate şi credibilitate acţiunilor dumneavoastră .
...
Sânt născut în 1958, iunie, 17 într-un sat de lîngă Bucureşti, care între timp şi-a schimbat de mai multe ori numele aşa că nici nu mai ştiu sigur cum se numeste, Creaţa, Dascălu... În sfîrşit, am terminat Academia de Educaţie Fizică din Bucureşti (de fapt Institutul de In-văţămînt Superior Constanţa, apoi completare la ANEFS), sânt profesor-antrenor la Clubul Sportiv Şcolar din Roşiorii de Vede. Între anii 1998 - 2000 am avut funcţia de redactor şef la publicaţia locală Drum, calitate în care am publicat articole, editoriale, in-terviuri şi bineînţeles versuri. Scriu versuri din clasa a VIII-a, însă doar în 1998 am publicat prima poezie. Am mai publicat în revistele cul-turale (regionale) Meandre şi Placebo, iar în prezent am sub tipar primul meu volum de versuri "Îndemn la nesupunere". Nu ştiu cînd va ieşi, teoretic ar trebui să apară în două - trei săptămîni, însă din lipsa fondurilor (îl scot pe banii mei) s-ar putea să mai întârzie. Am cîţiva prieteni care m-au încurajat în activitatea mea, printre care se numără poeţii Anghel Gâdea, Marin Codreanu (membrii în Uniunea Scriitorilor), prozatorul şi criticul Gheorghe Stroe şi alţii. Am cunoscut însă, prin funcţia de redactor, şi alte personalităţi ale culturii româneşti şi pot spune că cei trei ani de muncă în presă au fost determinanţi. Tonul meu acid, criticile la adresa puterii, parodiile publicate sub semnătura mea, mi-au atras însă antipatia organelor locale, care între timp au preluat fi-nanciar publicaţia, iar eu m-am retras benevol, anticipînd o eventuală mazilire.


Iubirea ca o ploaie
Ne pipăia cu degete lichide
o ploaie indecentă şi zurlie
eu îţi şopteam expresii insipide
şi te iubeam...felie cu felie.
Cădea pe noi, călduţă şi sprinţară
uşoară ca un voal de etamină,
perfectă ca un sân de domnişoară.
Era, s-ar zice, ploaie feminină.

În ochii noştri fremătau dorinţe
nu mai ştiam dacă sunt stropi sau lacrimi
ne-nchipuiam că sunt nişte fiinţe
ce-şi consumau, pic-pic, mărunte patimi.

Aşa a fost şi cu iubirea noastră
atât cât a durat, preţ de-o aversă
privim o altă ploaie prin fereastră
şi-n noi pîndeşte-o linişte perversă.

Liviu NANU