Adinei Ungur

Drumul îl facem împreună
purtând genunchii crucii în creştet
dar pe creastă ajungem mereu singuri
cu spini de tristeţi înhumate în frunte,
căci este loc numai pentru singularităţi
acolo, pe culme.

Cruciade punitive de nori pauperi
şi palme de ploaie uneori prea acidă
trec perpendicular prin noi
în fronturi paralele de undă albastră
migrând dintr-un univers într-altul,
acolo, pe creastă.

Senzaţia de gol este doar a prăpastiei,
se umple flămândă cu sângele izvoarelor
şi carnea plăpândă de aripă,
noi ne ridicăm naiv la urechile vântului
şi-i cuvântăm toată această risipă
acolo, sub cruce.

Să-ţi pară rău numai de sărăcia de spirit
negociată în piaţă, şi mercantile
măşti de serviciu contra serviciu,
bucură-te pentru-acei tot mai mulţi sfinţi
convertiţi la purtatul crucii în braţe
acolo, sub tine.