De vineri nu mai suntem tineri

De vineri nu mai suntem tineri

Aveam atunci doar versuri de-nceput
timpul gesta în cele mai oculte cercuri
braţele mamei se despleteau din lut
tata le săruta-n amiezile de miercuri
când primăvara încă mirosea a lapte
noi ne-ntorceam acasă după ora şapte.

Poveştile din seara zilelor de joi
nu se mai terminau cu happyend
la radio se anunţau averse noi de ploi
bunica asculta clipind intermitent
crescuseră dincolo de pat, nepoţii,
nu-i mai zărea prin crăpătura nopţii.

De vineri nu mai suntem nici noi tineri
memoriile consemnate în agendă
au calităţi potenţiale de legendă,
copiii noştri au crescut şi vor să fie liberi,
ne depăşesc sonor maşini bizare
călătorind cu ei prin teritorii singulare.

Acum petrecem dimineţile de-apoi
sorbind cafeaua rece în marsupiul iernii,
vorbim la telefon de-ale timpului nevoi
cum scârţâie genunchii, cum tac eternii,
pândim duminica la colţuri, de nebuni
neliniştind fecunditatea zilelor de luni.

Cenaclu Literar: