I am Dina

I am Dina

Lectura de seară

Am vizionat de curând un film neobişnuit, „I am Dina". Vă scriu despre filmul acesta ca să îmi potolesc impresiile contradictorii şi să verific dacă asupra dumneavoastră va avea acelaşi efect.

Din raft, am ales o melodramă a regizorului danez Ole Bornedal, produsă de Nordisk Danemarca în colaborare cu Northern Lights (Norvegia), Felicia Film (Suedia), ApolloMedia şi Gemini Film (Germania) şi Mandarin Film (Franţa). Ştiam că filmul este bazat pe romanul Dinas Bok („Cartea Dinei"), prima parte a trilogiei scrisă în 1989 de poetul şi romancierul norvegian Herbjorg Wassmo, şi că acţiunea se plasează temporal în anul 1860 şi spaţial undeva în Scandinavia. Nu cunoşteam decât un singur artist din distribuţie, pe Gerard Depardieu. Urma să ţin minte un nume de care se va mai auzi cu siguranţă, Maria Bonnevie.

Mă pregăteam de un film uşor, poate chiar plicticos. Nicidecum nu bănuiam că ceea ce urma să văd nu se va înscrie în ceea ce numim „film de epocă". După primele secvenţe, costumele personajelor sau alte aspecte ce ar fi indicat secolul 19, au trecut pe ultimul plan şi am văzut, cu mirare, cum o femeie poate fi la fel de lipsită de scrupule în afaceri şi abuzivă în viaţa sentimentală şi conjugală, precum un bărbat al vremurilor moderne. Spre deosebire de alte filme, a căror acţiune şi intrigă cresc gradat în intensitate şi tensiune, ca să se finalizeze apocaliptic, „I am Dina", s-a năpustit pur şi simplu asupra mea, m-a apucat de guler şi m-a zguduit în rafale repetate până la sfârşitul filmului.

Pe Dina ne este dat s-o cunoaştem în ultimul moment fericit al vieţii ei, încercând apoi să îşi adapteze lumea la propriile angoase şi năzuinţe. Astfel, filmul debutează cu imaginea unei fetiţe nevinovate ce îşi pierde mama în chinuri groaznice, accident de care este responsabilă fără intenţie şi de care este invinuită nerostit, de tatăl ei. Această întâmplare tragică îşi va pune amprenta asupra vieţii sale emoţionale şi Dina creşte privată de afecţiunea tatălui, devenind o tânără cu un temperament impetuos, aproape sălbatec, rol admirabil interpretat de Maria Bonnevie, a cărei umanizare şi integrare în societate se produce dificil, întreaga sa existenţă fiind dominată de spaima de a nu fi părăsită de cei dragi, decât în favoarea morţii. Din acest motiv, cei ce vor cuteza a o dezamăgi vor trebui să sfârşească prin a părăsi, indirect ajutaţi sau direct împinşi, lumea celor vii.

Filmul a fost turnat pe o insulă izolată, Kjerrinkoy, situată aproape de cercul polar, în plină vară, când lumina soarelui este vizibilă 24 de ore zilnic, ceea ce a îngreunat sarcina directorului de imagine al filmului, Dan Laustsent, care îşi propusese să folosească tonuri întunecate, crepusculare, care să sporească dramatismul scenelor şi să creeze o atmosferă apăsătoare, de mizerie şi disperare. Lucru greu de realizat pe o insulă a cărei peisaj este dominat de verde crud şi albastru senin, într-o lumină solară variind permanent ca intensitate. Mai mult, vremea trecea neaşteptat prin cele patru anotimpuri, în decursul unei singure zile! Astfel, în timp ce-l filmau pe Gerard Depardieu, cu o scenă foarte importantă, a început din senin să ningă!

Aşadar, cel mai scump film vreodată realizat în ţările scandinave, „I am Dina", nu este nicidecum un film fantastic despre o femeie cu puteri paranormale, activate ca urmare a unui eveniment şocant din copilărie, ci este povestea unei femei ce reuşeşte să supravieţuiască în „a man's world", supunând şi epuizând subiectele afecţiunii sale ieşite din comun, într-o manieră mai aproape de psihologia vremurilor moderne decât a secolului 19. Deşi nu este un film american, are scene de acţiune năucitoare şi sexualitate picantă. Să nu vă aşteptaţi să aibă şi happy end! De fapt, despre finalul filmului, nici acum nu ştiu de ce parte a fericirii este. Aştept cu interes sentinţa dumneavoastră!