tatălui meu
îi datorez mersul pe sus
cu tâmple julite prin săbii de trestii
sângerând câmpii de maci

tatălui meu
îi datorez şi îndrăzneala
de a sări în necunoscut
niciodată fluentă în regret
ardentă până la ultima scânteie

în numele lui
port scut de gheaţă
şi foc pe obraji moi de lut