Poem omniacut

Poem omniacut

ce braţ de pământ
coboară noaptea la sine
şi amână luptând
ziua de mâine

nu mai ştiu
am dormit atoatevisând
până târziu
au pierit soldaţii luminii
pe rând

pe frontul dintâi
învingători nu sunt nici unii
balans absolut

şi multe stele
în giulgiul din noapte căzut
pe degetele mele de lut
târând prin inele
prezentul omniacut

Cenaclu Literar: