Salt cuantic

Salt cuantic

tatăl prietenei mele
apare în versurile ei ca un înger dezorientat
sângerând patern din aripa înjunghiată
a murit în aceeaşi primăvară ca şi tata

eu nu cred că îngerii au aripi
asta este o invenţie jalnică a mileniilor trecute
dar dacă există, atunci
nu pot fi decât călători quantici
între lumi paralele

cu îngerii se poate comunica prin semne
sau prin sunete
ei recepţionează unde şi împărtăşesc cu noi
fragmente de infern metafizic

dacă tata ar fi înger atunci ar fi mut şi şchiop
pentru că gura i-ar fi pe jumătate cusută
şi ar trage după sine aripa paralizată
întinsă pe piciorul inert
scrâşnind nervos din dinţi
că nu am fost cuminte şi am plecat iar la joacă
departe de casă

nu, tata nu e înger şi nici nu a vibrat vreodată
pe aceeaşi lungime de undă cu mine
douăzeci şi şapte de ani noi doi
nu ne-am spus nimic
a rămas în urmă ca o rudă schiloadă a umbrei
cu pumni ţipând implosiv sub saltea de nisip

eu i-am sărit peste umăr vorbindu-i în gânduri
dintr-o lume numai a mea

Cenaclu Literar: