Dacă mâine ar fi sfârşitul lumii,
Tot ar mai fi timp să citeşti o poezie,
Să priveşti o pasăre ciugulind la geam,
Să mănânci o savarină şi să bei
Un pahar cu apă rece de izvor,
Să treci cu vederea impoliteţea altora,
Să asculţi încă odată Sonata Lunii,
Să-ţi aminteşti de vacanţele la ţară
Sau de vizita la Luvru,
Tot ar mai fi timp să priveşti către aştrii,
Arcturus, Vega, Albireo, Altair...
Cu puţin noroc vei putea să te bucuri
Chiar de câteva stele căzătoare,
(care din ele o fi steaua ta?!)
Timp ar mai fi să-ţi faci planuri de viitor,
Care viitor?- o să mă-ntrebi-,
Ei bine, viitorul acesta,
Până mâine mai e cale lungă...
Uite, ceasul abia a bătut ora zece,
(nu, nu zece dimineaţa ci zece seara,)
Şi ce linişte, ce linişte se lasă deodată,
Ce nefiresc trec cârdurile de ciori
Către plopii de la marginea satului...
Ah, uite, ce-ţi spuneam! O stea căzătoare...
Nu, nu-i a nimănui, toată lumea e bine,
Dar orele trec şi-n curând se vor ivi zorile...

Mi-aş dori să nu plouă mâine dimineaţă
Şi, orice-ar fi să fie,
Chiar de-ar fi sfârşitul lumii,
Tot ar mai fi timp de citit o poezie.

Mihail Mataringa