Dialog

Dialog

Am strigat de atatea ori, la cerul presarat cu
zbor, spune-mi Tata Univers,
unde, unde ai ascuns
aripa cu care zburam
unde tatucule, tata, ai ascuns motorasul cu care inaltam visele mele
pana la cer si mai sus.

dar nimeni nu mi-a raspuns...

am plecat abatut, cu hartiile din care facusem
avioane, mototolite, am pus capul in perna
si am plans...

N-am sa uit niciodata primul meu zmeu de hartie!

Zbura atat de sus, pana cand venise un inger rau
si mi-l facuse praf...

Am plans.

Pe urma ce sa va mai spun?!! Cred ca niciodata nu am iubit
ca acum albastrul cu care desenam aripi de inger
niciodata nu am iubit, atat de mult felia de vis
pe care o gustam de ziua mea, de fiecare zi...

Am strigat:

"Sarut mana, Tata Univers, Sarut mana Mama Natura
Va iubesc negrait de mult, dar ma iertati
acum trebuie sa plec sa pun capul in perna, sa fac nani
pentru vreo doua mii de ani,
cand copii vor invata din nou sa pescuiasca cu sfoara
balene pe hartie...

Am iesit tip- til,
din decorul de cartoane cenusii, am spus incet, sarut mana
si -apoi am plecat.

Undeva la mii de ani lumina,
ma astepta Sora Noapte, sa atipim impreuna, si apoi
sa visam cai verzi pe pereti.

Noapte Buna, Pamant!

Cenaclu Literar: