Imparatul...

Imparatul...

Tamaie argintie, boltit
In sfera, se inalta
De duhuri si de ingeri
Prea plin este Altarul.

Un sunet cristalin,
matasea-ncet fosneste
Si-nconjurat de raze
Apare Imparatul!

Este un Prunc curat,
Privirea Sa e blanda
Si Sfant ii e surasul.

Si iata, Imparatul, desface peste lume
Un preacurat stergar,
si-n Sfanta Cruce,
pe Masa isi intinde-O aburinda Paine,
Ce-i Trupul Preacurat!

Sfios ochii si-i pleaca,
Ascuns ii e sub pleoape, izbavitorul semn
Ce-n liturghii solare,
Cu Moartea pe moarte, o calca!

O sulita strapunge
Si-n nesecat Potir,
Din sangeranda coasta,
apa si vin se varsa!

La vremuri de clopote
Maicuta Sfanta, flamanzii si-i cheama...

Sub turle de pricesne.
Se lasa tacere,
Si-nfometati ai Iubirii,
intind catre gura, cu vin dumicata,
Dumnezeiasca paine.

In drum spre Emaus, candva de ma aflu,
Prietenos, Strainul pe umar iar ma bate,
"Ei bine, acum stii, tu unde,
unde-i ascuns Imparatul"

Cenaclu Literar: