Amurgul ma lasa rosu, in suflet,
si o tentatie a amintirilor violete,
imi preumbla prin inima, pas cu pas...

Un sfarsit melancolic, mereu,
mai aproape, ma cheama
Spre Taina izvorului
Fiecarei zile trecute.

Rasaritul ma regaseste mai albastru,
cand prin vene, mi se scurg
pestisori si albatrosi de-ai clipei...

Savurez pe balcon, un ceai cu rom,
si un album cu poze, amintiri!

Nu prea inteleg,
de unde incepe si unde sfarseste
Aceasta sinusoida sufleteasca
Inauntru si in afara de mine.
Insa mereu prins intre enigmatice
culoare de apus si rasarit,
vrajit, printre bucle de timp,
fotografii, si aroma de rom,
Spre vesnicie, lin ma alunec
ca o luntre...