eternitate

eternitate

 

 

dincolo de râu

noaptea cea neagră coboară

ca un cheag de sânge

pe fundul inimii

de-a lungul apei

printre arbuştii ţepoşi de măceş

păşesc alături

pribeagul şi câinele său

-ochii rotunzi, câineşti poartă-n adâncuri

chipul

inima

şi suferinţa stăpânului

în sufletul lui de pribeag

omul simte

cum se avântă-nsetate sute de păsări

suspendat între două lumi

îşi numără singur

orele putrede

aşa cum râul învolburat

îşi numără

aceleaşi pietre de mii ani .

Cenaclu Literar: