Lumina Cărţii Sfinte străluce peste vreme

Lumina Cărţii Sfinte străluce peste vreme

Săraci, o prea săraci am fi
De n-am avea o călăuză...

Săraci, o prea săraci am fi
De n-am avea o călăuză a noastră,
E prea puţin o pasăre măiastră-
Căci, cu nimic nu poţi asemui
Acestă Carte reânviind istorii,
Balsam vindecător şi fără de pereche,
Mai nouă parcă dar atât de veche
Scriptura Sfântă,urcuşul spre glorii.

Nimic din ce s-a scris ori se va scrie
Nu poate s-o întreacă, să-i fie la egal,
Citind-o,te cuprinde un dor înspre astral
Şi-un sentiment ferice, plăcut, suav te îmbie.

Lumina Cărţii Sfinte stăluce peste vreme,
Îndeamnă orice suflet la calea sfinţeniei
De-a pururi mesagerul, imboldul veşniciei
Te încântă această Carte venind ca să îndemne,
Curată fie-ţi viaţa,curată şi senină
Adeseori trecută prin încercări, iscoade;
Căci trebuie, ca pomul, şi noi s-aducem roade
Belşug de fapte bune, mereu să fim lumină.

Ce încredere, ce stare, idee şi speranţă
Cuprinde şi emană izvorul Sfintei Biblii,
Purtând învăţătura hotărâtoare lumii,
Simbol de împlinire, extaz şi cutezanţă.

Cenaclu Literar: