De acolo, din fericirea necuprinsului Tău
Iradiază tainic şi pl...

De acolo, din fericirea necuprinsului Tău
Iradiază tainic şi plin de mister,
Ecou de împlinire, fior de înalt
Către noi dor tainic de cer.

Cred şi voiesc, neîncetat năzuiesc
Liniştea Ta pătrunzându-mi fiinţa,
Totul aici efemer, prea lumesc
Prin Tine însă meditând biruinţa.

Slab uneori, povară a păcatelor ce m-apasă
Nu e firesc, totuşi dorind prin iertare
Gândul de bine, harul în mine Tu varsă
Precum cea mai sfântă salvare.

Doamne exişti, viez prin preţul iubirii,
Speri, eu doresc să primesc izbăvirea,
Dragoste ceri; caut ca simbol al firii
Să înnobileze întreagă-mi simţire.

Rămâi ca licăr al veşnicei speranţe
Tu doar unică şansă- necuprins Dumnezeu,
Deşi până la Tine par infinite distanţe,
Eşti foarte aproape, eşti aicea mereu.