Istoria Tangoului Argentinian

 

Tangoul Argentinian


[[wysiwyg_imageupload:314:height=324,width=452]]

Originile Tangoului par a se sterge in timp, si tind sa se contopeasca cu ritmurile de Candombe, Habanera, Milonga si Tangoul Andalusian, toate pretinzind a fi stramosii ritmului popular de 2 X 4. Cuvintul Tango se trage din Tambor, tamburul pe care se bateau ritmurile africane. De fapt Tangoul s-a nascut intii ca gen musical, apoi devenind un dans si ulterior, un poem ce urma a fi cantat. Din maghernitele saracilor care lucrau ca docheri si din bordeluri, a trecut in saloanele oamenilor bogati, din porturile riurilor s-a extins catre centrele oraselor. Impetuozitatea momentului a condus la cucerirea lumii, si acum de mai bine de un secol, muzica tipica de porteno (a populatiei portuare), a devenit aproape universala. Ca gen musical, Tangoul a produs orchestre excelente: Juan D’Arienzo (Regele Barurilor); Julio De Caro, Osvaldo Pugliese si Anibal Troilo, toate - icoane ale stilului traditional. Astor Piazzolla, Atilio Stampone si Sexteto Tango, pe dealta parte, reprezinta miscarea de avangarda care a dus tangoul la Paris si i-a cauzat expansiunea din Europa, de la inceputul secolului XX. Odata cu inceputul perioadei marilor formatii orchestrale din America (gen Glenn Miller in anii ’30-‘40), care au dat nastere la ballroom dance (Charleston, Foxtrot, Swing, etc.), odata cu dezvoltarea Jazzului, cu aparitia Rock’n Roll-ului in anii ’50, a Disco-ului din anii ’70, Tangoul desi continua sa existe si sa functioneze, era considerat un dans desuet al bunicilor. In 1983, Londra a primit cu caldura show-ul musical “Tango Argentino” avindu-i ca protagonisti pe Jorje Martin Virulazo, Juan Carlos Copes si Maria Nieves ca dansatori, in timp ce Roberto Goyeneche si Raul Lavie erau solistii vocali avind responsabilitatea delectarii audientelor, fiind acompaniati de orchestra Sexteto Tango. Broadway-ul a fost cel care a urmat pe lista scenelor internationale, si Tangoul a cutreierat lumea pentru multi ani. A adus recunoastere internationala genului musical argentinian autohton. Audientele au fost cucerite; orchestrele si cantaretii argentinieni si academii de Tango s-au deschis peste tot si Europa a adoptat ritmul de 2 X 4 ca adaos la repertoriul lor musical. Cintaretii europeni si argentinieni fac naveta de la Buenos Aires catre marile orasele ale lumii si invers, iar peste 10.000 de turisti din strainatate viziteaza anual Argentina, de dragul experimentarii spiritului de Tango. Germania este prima pe lista, in Berlin existind peste 35 localuri de Tango, grupate sub denumirea de Asociatia Tangopolis. Este ca trezirea dintr-o hibernare prelungita. Toata lumea doreste sa asculte muzica de Tango, toti doresc s-o danseze. New York-ezii au circuitul lor propriu de Tango. In ultimii trei ani, in timpul verii se practica tangoul in aer liber in Parcul Central, chiar linga statuia lui Shakespeare in dreptul strazii a 66-a, intre Fifth Avenue si Central Park West. Zona din South Street Seaport (Pier 16), mutata recent in Union Square la strada a 17-a, a devenit serile un fel de Milonga Portena, ca si cum accentul saxon ar fi singura diferenta fata de strazile din Buenos Aires. Hollywood-ul a primit de asemeni cu caldura Tangoul, ca dovada a temelor din “Scent of a Woman” ,“Assassination Tango”, etc. si entuziasmul lui Robert Duval ca Presedinte al Academiei Americane de Tango. Inca dela nunta Pritesei Maxima, Olanda a fost animata de eforturile lui Astor Piazzolla din “Adios Nonino”, poporul olandez aratind un interes deosebit pentru Tango, precum interesul generatiilor trecute pentru Rock-and-Roll. Dragostea lor pentru printesa argentiniana i-a determinat a-l venera pe celebrul cantaret de Tango Carlos Gardel si a asculta bandoneonul lui Anibal Troilo in colturile strazilor din Amsterdam. Tangoul a ajuns si in Finlanda acum opt ani, unde oamenii incearca sa convinga restul lumii ca ei ar fi creat acest dans (?!). Festivalul lor anual de Tango si a celorlalte orase europene numera peste 400.000 de fani, care danseaza pe strazile din Helsinki, Berlin, Malaga, Grenada, Sanct Petersburg, Sitges, Istambul, Lisabona, Taipei, Stockholm, Paris, Londra, Roma, Tel Aviv, Istambul, Brasov si Bucuresti, etc. Toate aceste orase tin festivaluri internationale, unde entuziastii asculta si danseaza Tango, iar fanii incearca sa exerseze figurile de dans invatate la academiile de Tango deschise peste tot in lume. Dansul de Tango nu este numai o expresie a muzicii si a ritmului. Tango-ul semnifica impartirea unui spatiu, o imbratisare si o pasiune, stabilind o noua conexiune dintre partneri: o unitate a sufletelor. Pentru figuri, pauzele si miscarile ii cuprind in coreografie pe ambii parteneri, care nu vor abandona niciodata in timpul dansului, ansamblul unitatii. Acest lucru nu este usor si desigur asta implica un contact intim intre parteneri care de multe ori abia s-au cunoscut si care danseaza impreuna poate pentru prima data. A dansa Tango este ca si a te plimba “in figuri”. Aceste figuri, implica pasi meniti sa arate priceperea dansatorilor, miscarile seducatoare care fac din dans un spectacol atit de placut, agreabil si atragator. In Buenos Aires exista peste 75 de localuri de Tango, locuri mai mici sau spatii largi din saloane moderne. Toate invita pe oameni sa incerce sa experimenteze ritmul de 2 X 4. Exista show-uri profesionale, orchestre live si muzica pe CD-uri, si DVD-uri, orchestre de amatori, toate impartasind aceeasi pasiune pentru dansul numit (Forever) Tango.

 

Stephan Benedict, NY 26 Noiembrie 2004.

(traducere si adaptare dupa un text de Valeria Cabrera)

 

Știri Atheneum: