Scrisoare de Acasă - Februarie 2003

Scrisoare de Acasă - Februarie 2003

Constanţa 14.01.2003

Dragii mei,

Azi ortodocşii basarabeni, care ţin calendarul iulian, sărbătoresc Anul Nou 2003 şi pe Sf. Vasile cel Mare, iar afinităţile mele pentru basarabeni sunt mai mari decât pentru simpli conaţionali, pentru că sunt legate de mama voastră care s-a născut pe malul Nistrului. Ea a fost botezată Victoria, pentru că în 1943 românii încă mai credeau în victorie. Părinţii ei au fugit de ruşi în 1944 şi după lungi peregrinări prin ţară, s-au refugiat la Săftica, lângă Bucureşti, si la poalele a ceea ce a mai rămas din vestiţii codrii ai Vlăsiei, locul drag al copilăriei voastre. Împreună cu ei au fugit şi 5 fraţi ai lui soacră-mea, care s-au împrăştiat în toata ţara: Bucureşti, Bârlad, Satu Mare, Braşov, Pârscov. Pe părinţii ei, moş Petre şi Ecaterina, împreună cu fiul lor cel mai mare - preotul Ioan - i-au prins ruşii acolo şi i-au deportat în Siberia, pentru că erau bogaţi. Prin 52, după opt ani de muncă grea în Siberia, moş Petre a primit aprobare să vină la copii în România. Bunica Ecaterina şi preotul Ioan muriseră după 5 ani de tăiat lemne în taigaua siberiană.

Constanţa 14.01.2003

Dragii mei,

Azi ortodocşii basarabeni, care ţin calendarul iulian, sărbătoresc Anul Nou 2003 şi pe Sf. Vasile cel Mare, iar afinităţile mele pentru basarabeni sunt mai mari decât pentru simpli conaţionali, pentru că sunt legate de mama voastră care s-a născut pe malul Nistrului. Ea a fost botezată Victoria, pentru că în 1943 românii încă mai credeau în victorie. Părinţii ei au fugit de ruşi în 1944 şi după lungi peregrinări prin ţară, s-au refugiat la Săftica, lângă Bucureşti, si la poalele a ceea ce a mai rămas din vestiţii codrii ai Vlăsiei, locul drag al copilăriei voastre. Împreună cu ei au fugit şi 5 fraţi ai lui soacră-mea, care s-au împrăştiat în toata ţara: Bucureşti, Bârlad, Satu Mare, Braşov, Pârscov.

Pe părinţii ei, moş Petre şi Ecaterina, împreună cu fiul lor cel mai mare - preotul Ioan - i-au prins ruşii acolo şi i-au deportat în Siberia, pentru că erau bogaţi. Prin 52, după opt ani de muncă grea în Siberia, moş Petre a primit aprobare să vină la copii în România. Bunica Ecaterina şi preotul Ioan muriseră după 5 ani de tăiat lemne în taigaua siberiană. Gulagul lor era situat la două zile de mers pe jos de staţia unui autobuz care circula o dată pe săptămână, până la cea mai apropiată staţie de cale ferată. Moş Petre a pierdut autobuzul şi cum nu avea unde să aştepte încă o săptămână în pustiul îngheţat, s-a pornit înapoi spre gulag; frigul şi oboseala l-au răpus pe drum şi aşa a sfârşit tragic străbunelul tău.. Nici nu se ştie pe unde li se odihnesc oasele!

Tanti Olea, sora bunelului tău, prin 67 a venit din Basarabia la Săftica, şi povestea ce vremuri cumplite a trăit pe timpul foametei din 53-54, imediat după moartea lui Stalin şi pe timpul lui Malencov. Ea vindea mere la Moscova şi mai avea ceva de mâncare, dar gătea numai noaptea şi acoperea geamurile cu ziare, ca să nu se vadă înăuntru şi să nu ştie vecinii care se stingeau încet şi chinuitor de foame. Cu toate acestea, atunci când răsturna mămăliga din ceaun se trezea că tăbărau în casă copii vecinilor şi i-o spulberau într-o clipă. Tot ea povestea ce sistem de colonizare parşiv aveau ruşii. Prin muncă cinstită la colhoz nu se putea îmbogăţi nimeni. Cetăţenii care erau mai harnici, mai ambiţioşi, mai temerari, erau lăsaţi să fure, să-şi încropească o gospodărie frumoasă, cu grajduri şi animale, etc. Când gospodăria era pusă la punct, veneau cei din aparatcik )primar, preşedinte de colhoz, miliţian, secretar de partid pe comună) cu un camion cu prelată. Miliţianul scotea o listă şi-i citea gospodarului tot ce a furat el pentru gospodăria lui. Apoi îi urca familia în camion, mai încărcau ce puteau lua cu ei şi-i duceau în Siberia. În locul lor erau aduşi ruşi şi instalaţi în gospodăria basarabeanului.

După dezmembrarea URSS, s-au constatat multe localităţi fără nume care deserveau uriaşul Complex militar-industrial al Rusiei. Mulţi din locuitorii lor erau basarabeni. Deasemenea, absolvenţii de facultăţi niciodată nu primeau repartiţie în Basarabia. Tinerii erau duşi să facă armata departe de casă, iar războiul din Afganistan )79-88), a înghiţit mulţi flăcăi basarabeni!

Îndoctrinarea pentru rusificarea românilor a început îndată după ce Vanea a pus cizma pe grumazul lor. Victoria, mama ta, era copil de 9-10 ani, când i-a scris o scrisoare lui Stalin, rugându-l să prelungească capătul liniei 49 de la Măgura la Săftica, pentru ca să se meargă mai lesne la şcoală la Bucureşti. Ea s-a inspirat dintr-o povestioară rusească din cartea de citire, intitulată "Staţia Tamarei". Aici era vorba despre un copil de vârsta Victoriei, care locuia cu părinţii într-un canton de cale ferată situat la 10-12 km de cea mai apropiată localitate. Deoarece trenurile treceau fără oprire pe la canton, Tamara i-a scris lui Stalin şi l-a rugat să oprească trenurile şi la cantonul ei, ca să poată merge şi ea la şcoală. Şi trenurile au oprit la canton!

Victoria, bucuroasă de fapta sa, l-a aşteptat cu nerăbdare, în poartă pe bunelul tău şi i-a povestit ce scrisoare a trimis ea lui Stalin şi cum o să pună Stalin capătul lui 49 la Săftica, ca să ajungă ea mai uşor la şcoală! Bunelu, care nu înjura si pe care eu nu l-am auzit înjurând niciodată, atunci i-a zis: "Tu-ţi pomana mă-tii!", s-a urcat pe bicicletă, s-a dus la Oficiul Poştal Baloteşti şi a recuperat scrisoarea!

Bieţii copii, ei chiar credeau în Stalin şi în Marele Vecin şi prieten de la Răsărit! Eu cred că Basarabia este foarte bolnavă! După înfiinţarea Comunităţii Statelor Independente, Moldova socialistă a devenit "independentă". Ruşii au avut grijă să menţină baza militară a Armatei a XIV-a la Tiraspol, separând Transnistria de restul ţării. Acum Basarabia e condusă de comunişti, filoruşi ajutaţi de Moscova. Transnistria va rămâne independentă, dar într-un fel de federaţie cu Moldova. Cum se va descurca o ţărişoară izolată ca o insulă cu o economie socialistă, într-un continent cu economie de piaţă? Greu de spus!

Constanţa 15.01.2003

Zarvă mare pe seama moştenirii răposatului Dumitru Tinu: lupta se dă pentru "Adevărul", al cărui patron era Dumitru Tinu. La nici 6 zile de la înmormântare, fiica lui, Ana-Maria, a dobândit certificatul de moştenitor al ziarului. A apărut din ceaţă Andrei, copilul din flori al lui D.T.

Va urma determinarea paternităţii, procese şi probabil că averea de cca. 8 milioane de $ se va reîmpărţi. Ziariştii au fost primii care s-au repezit ca hienele pe subiect, comentând în fel şi chip viaţa dublă a lui Tinu şi dragostea lui ascunsă faţă de Andrei. Omul care în loc de "Proletari din toate ţările uniţi-vă!" de pe frontispiciul "Scânteii" )pe care a moştenit-o) avea scris pe "Adevărul" "Nimeni nu este mai presus de lege" s-a dovedit că avea o parte din viaţa lui privată, pe lângă lege.

Figura lui nevinovată )de ziceai că-i mai lipseşte lumânarea de pe nas ca să fie sfânt, şi să te-nchini la icoana lui) m-a păcălit şi pe mine. Ce sfaturi înţelepte şi pătrunse de bun simţ dădea el cititorilor care-i scriau plini de speranţă! Dar ce mă intrigă este faptul că a adunat o avere atât de mare în numai 10 ani )anul şi milionul de dolari !) şi că şi-a luat nevastă o rusoaică )Tamara) ca s-o înşele! Se pare că Florin Ceauşescu l-a sfătuit să-l ascundă pe Andrei, pentru că nu dădea bine la dosar... Ce să mai credem noi, oamenii de rând dar mai ales în cine să mai credem?!

Cu drag , Tata )Vasile Chiper)