Scrisoare de Acasă - Ianuarie 2004

Scrisoare de Acasă - Ianuarie 2004



 

08.01.04, ora 3:30

Dragii mei,

M-am dezmeticit după sărbătorile care au trecut  şi vreau să reînodăm firul comunicărilor scrise.

E păcat să nu vă spun şi vouă cu câtă bucurie a primit Max zăpada căzută în ultimele zile. O mogâldeaţă de animăluţ, Max ştie să trăiască bucuria iernii ca nimeni altul. În parc, el este în centrul atenţiei tuturor : de la cel cu ţâta-n gură, pân la cel cu barba sură. Face tumbe, alergări, rostogoliri, scurmă în zăpadă, se joacă cu copii, cu noi, cu toţi cei cărora le place de el. Este un căţel formidabil şi constat după doi ani, că este sufletul tău Angelica, lăsat la noi ca să nu te uităm.

Ieri a fost „ziua porţilor deschise"  la Cotroceni. Ion Ilici i-a primit pe cei care au vrut să-l felicite de ziua numelui. Baroni (Mischie, Oprişan, etc.), milionari (Gigi Becali, etc. ) şi foarte multe babe aşezate într-o coadă ca la tacâmuri, acum 15 ani. Pupături, cântece la muzicuţă, versuri naive, colinde, murături, spiciuri ca la mormântul lui Ceaşcă, bufet rece, şampanie, pişcoturi, etc. Ion Ilici declara că a mâncat limbă cu măsline (o fi fost de lemn ?) făcute de Ninocika. Aşa, părea un moşuleţ blajin, bun, înţelept,  zâmbăreţ, atent cu toţi şi foarte satisfăcut. Va mai avea o zi în 3 martie, când împlineşte 73 de ani. Este aceeaşi generaţie cu Aurel, care luna asta împlineşte 71 de ani. Generaţie de UAER-işti, de activişti,  pupincurişti, de fefişti, de mincinoşi şi de hoţi veroşi, nesătui şi dornici de a deveni „burghezie muncitorească". Ei constituie exact pătura celor de care Lenin ne sfătuia să ne ferească Dumnezeu. Şi uite că nu ne-a ferit ! Dacă ar vedea Ceauşescu ce-au devenit şoimii Patriei conduşi de pionieri, pionierii conduşi de utemişti şi utemiştii conduşi de Partid, s-ar răsuci în mormânt. El este „fericit" acolo în Ghencea-militar, pentru că şi lui de Sfântul Nicolae i s-au făcut pomeniri cu ocazia zilei numelui. Cred că cel mai frământat de aceste vremuri este Regele Mihai. Om la 83 de ani, urcat pe tron la 6 ani, înlocuit de taică-su la 9 ani, repus pe tron de Antonescu la 19, decorat cu ordinul „Popeda" de Stalin la 24, dat jos de pe tron de Groza şi Vâşniski la 26, fugărit din ţara lui de Petre Roman la 69 şi găzduit de Ilici în Palatul Elisabeta la 80, Regele Mihai a trimis de Anul Nou 2004 cel mai frumos mesaj pentru români. Ce-nseamnă totuşi să fii rege! Să ai de-a face cu patru dictaturi (a lui Carol al II-lea, a legionarilor, cea militară a lui Antonescu, a comuniştilor), să traversezi trei sisteme (capitalist, socialist, post-decembrist), să traiască un război crâncen, să fii umilit (de Antonescu, de Groza, de neamurile care încă mai conduc case regale, etc.) şi totuşi să-ţi păstrezi verticalitatea, iubirea pentru poporul tău şi ţinuta regească - asta înseamnă să fii REGE. Nu sunt regalist. Dimpotrivă. Dacă Antonescu ar fi reuşit să-i stopeze 6 luni pe ruşi pe aliniamentul Focşani-Nămoloasa, poate nu ar fi fost aşa de mare „lagărul socialismului" şi alta ar fi fost şi soarta noastră. Dar „dacă şi cu poate au făcut o casă; dacă o făcea, poate o avea".

De Anul Nou 2004, am primit o felicitare electorală de la Măria Sa Radu Ştefan Mazăre. Ăsta e baronul local al PSD şi speră că-l vom pune din nou primar. El a făcut câte ceva şi pentru oraş dar şi pentru el. Cel mai bine îmi pare că a salvat Mamaia de agresiunea „turiştilor" cu paporniţă. Acum Mamaia privatizată îi ţine la distanţă cu preţurile, cu luxul, cu poliţişti în şort, etc. Arată bine. A mai asfaltat bulevardele, a cocoţat nişte vapoare la intrările în Constanţa, a făcut pieţe agro-alimentare moderne, etc. Va fi din nou primar. Păcat că suferă de cultul personalităţii: E Mazăre-n toate / Pe srăzi şi în bucate / Pe şcoli şi palate / Şi-n oala de noapte !

La Boboteză a fost chiar caraghios. Avea o figură sfrijită, purta o pălărie cu boruri largi, gri, cu un palton pus ca pe o sperietoare de ciori. Între „prea sfinţii părinţi" care şi-au băgat labele în apa din ciuberele încărcate pe care trase de boi şi măgari, Mazăre apărea ca Martie în postul mare. N-are carismă, asta e!

La ora 5,05 când închei scrisoarea, viscolul zguduie tot ce nu e ancorat ca lumea pe balcon, e ger de -9 grade, în casă e cald şi toţi ai casei dorm. Vă trimit cele mai bune gânduri pentru Anul 2004, care a început şi vă promit că vă mai scriu.

Să vă de Dumnezeu multă sanatate şi putere de muncă! Doru Octavian Dumitru, care este rezident în Canada, spunea aseara la TV că numai depărtarea îl face pe român să fie apropiat de România. Ăsta o fi paradoxul românului? Căci noi care suntem aici, tare am vrea câteodata să fim cât mai departe - nu atât de România, cât de mocirla politichiei în care băltesc toate...

Tata şi ai lui.