Iepuraş mic şi urechiat

Iepuraş mic şi urechiat

Iepuraş mic şi urechiat,

Numai ce a plecat primarul de la mine că m-am şi repezit să-ţi scriu, drăgălaşule, de frică să nu mai vină careva şi să nu rămân gestantă cu scrisul cum rămân ofiliţii aştia la întreţinere! Ştiu că nu-ţi zâmbeşte viaţa mea trepidantă, dar abia acum te înţeleg şi eu cât de curvă e politica asta şi parşivă, de nu te lasă să-i zici la nici unul că-i prost de nu i se vede marginea tre’să stai aşa să zâmbeşti neapărat, cum face domnul preşedinte săracu’! Şi doar tu m-ai băgat în asta că eu, ţi-am spus că mă încalecă tot partidul, nemotivat!

”Lasă, bujorel, fii drăguţă, dă bine la imagine, şi-s dea noştri toţi ca bradul!” ai zis. Iacă-tă, că te-am ascultat şi acum sunt mama voastră Dolores.

Poetul ăla uscat de la 4, îl ştii, ăla de-ai zis tu că scrie ca Picasso versuri cubice, îmi implantează-n poştă bileţele cu poezii. Una sună aşa. Ţi-o scriu să-mi zici şi mie dacă mă jigneşte ori ba, că eu nu-mi dau seama cum să potrivesc cuburile astea:

„Secunda grasă

Depune icre dimineaţa

La uşa ta frumoasă Mata Hari!

Să te gândeşti, de se usucă floarea

Baron... pe mine, m-a făcut pădurea!”

Treaba cu pădurea am înţeles-o c-adică, dacă n-ar fi el aşa uscat n-ar mai fi pădure, nu? Dar nu ştiu ce să conspectez din versul cu Mata Hari, s-a luat de mama, cumva? Am întrebat-o şi pe Nuţa, că-i citită doar, la chioşcul de ziare vinde cultură non-stop şi mi-a zis că ar fi eroină, că a luptat în război şi când ţinea cu nemţii când cu turcii, era nehotărâtă săraca. Fix ca mine, că nici eu nu ştiu ce să fac cu prefectul şi primarul! Ce-a păţit ăla cu capra şi varza, e bezea, pe lângă mine care nu pot aşeza trandafirul lângă iapă... cal, ce-o fi şi ăla. Permanent trebuie sa ţiu minte care e pe balcon şi care în şifonier când vine comandantul poliţiei să-mi aducă ţigarile, că de altfel...ce dandana ar mai ieşi!

Ştii că s-au întâlnit la recepţia care ai zis s-o dau când să ne bucurăm cu intrarea in Nato. Eu m-am bucurat de bucuria ta, atunci, dar am păţit idem cu Bucurel, că, tu nici n-ai venit şi m-ai lăsat pe mine să tratez noua strategie.

 Şi când prefectul i-a zis primarului: ”Haide bă, că v-am băgat şi-n Nato!” ăsta din urmă, s-a înroşit ca o pătlăgică - chiar îmi părea rău că nu apucasem să-l consiliez cu locurile de veci, că doar mă rugase săracu’, c-o noapte-n urmă! Noroc că n-a păţit nimic, s-a desfăcut un pic la curea şi a urlat odată: ”Ba, pe mă-ta ai băgat-o, tu-vă-n hectarele voastre de trandafiraşi!”. Mă gândeam şi eu, c-o să se ia la trântă ca bărbaţii din Toma Alimoş, dar ei s-au prins de moţurile alea firave de păr care ştii, tu bombonel, ţi le-aduc tocmai din ceafă, cu cât chin şi trudă, şi au început să chirăie cum fac curcanii maică-mii din Popricani. Ei, şi ca să îi potolesc le-am turnat blood mariul ăla de m-ai învăţat tu să-l prepar, elefănţel mic şi deştept, pupic-pupic, drept în cap! S-au îmbătat eminascente pe loc că pusesem şi nişte alcool de ăla mov de 90 pentru culoare c-am zis să fie mai asortat. S-au desfăcut din luptă că alunecau şi îi usturau ochii grozav, nu ştiu de ce, cred totuşi că sucurile astea de roşii sunt fulle de E-uri de alea cancerigene! Apoi s-au pus pe plâns că, primarul i-a smuls cinci fire de păr prefectului, pe când acesta mai apucător cum îl ştii avea treisprezece fire de la duşman. Mi-a fost milă de primar şi l-am dus în baie să-l conving că de-acum dacă tot are numa’ două poate să le poarte sănătos cu cărare pe mijloc.

Sorry, că m-am împiedicat niţel în povestit dar tocmai am lămurit-o şi cu poetul, cică nu-i jignire aia, m-a alintat că el, voia doar să-i dau şi lui o bucată din umărul meu dalb, aşa zise, să plângă pe el cum fac şi organele de partid cică. Ce m-a enervat Doamne, ş-acu gâfâi! Da’ ce crede el că eu îs batista blocului?

Unde rămăsesem, crocodil pufăcios? A! M-ai întrebat de noutăţi. S-au întâmplat câteva senzaţionale dar nici chiar aşa de.

Tataia Ştef a lovit cu maşina din eroare, bineînţeles, doar ştii cât e de milos, un terchea-berchea, pe trecere de pietoni. Ei, dar până la urmă, a rezolvat-o că i-au luat probe de sânge şoferului de pe ambulanţă şi au vopsit dungile de la zebră cu doi metri mai încolo. Am văzut dosarul, ştii că procurorul Tănase trece cam la două zile să mă întrebe de tine, are şi dumnealui nişte probleme cu nevasta că s-a inundat sufletul–n mine când mi-a povestit, a plâns la pieptul meu ca un copil orfan,. Ei, din actele întocmite de organele anchetatoare reieşea că decedatul suferea de hepatită la ficat şi în ultima clipă a făcut un infarct nimicitor. Am fost foarte revoltată că uite-aşa umblă sărăntocii, neîmbălsămaţi pe stradă, şi de invidie te bagă la puşcărie inopinant!

Stăteam şi mă gândeam că atunci când ai intrat prima oară pe uşa mea, nici nu mă gândeam că iau vaca cu totul, ziceam mersi şi de ibric! Mi-era conştiinţa doar la gălbejita de nevastă-ta să nu fie cine ştie ce impertinentă!

Şi iată că m-am ales cu toţi brazii din partidul tău, pekinezul meu mustăcios, pupici-pupici! Acu’, păcat mi-ar fi să mă plâng, că mi-e bine aşa ca Mata Hari aia şi nu-mi lipseşte nimic, doar şedinţele astea sunt mai obositoare şi de aia am şi găsit soluţia să-i chem pe aştia cu ciolane mai mici în grup.

Te las încruntătură hipotalamică şi răsfăţată ce eşti, că peste jumătate de oră vine aripa tânără prima fracţie, şi trebuie să-mi aranjez un pic imaginea, aştia-s viitorul naţiunii, nu?

Pupici-pupici!