Despărţire

Despărţire

S-au stins toate stelele spre apus
Şi cocoşul nu mai...

S-au stins toate stelele spre apus
Şi cocoşul nu mai cântă a deşteptare
Sub streaşina casei...

Merele roşii, coapte,
Au rămas neculese în copaci
Şi strugurii în vie
Se zdrobesc a rod şi a miere.

Nici cumpăna de la fântână
Nu mai scârţîie în amurg...

Au îmbătrânit copacii
Şi au uitat să mai râdă la soare.
Hohotul lor de frunze
Oare pe cine va mai răcori?

E o tăcere adâncă
Şi mâna ta muncită, noduroasă,
Nu mai e aici să ne cioplească
Fluiere din salcie crudă.

Nici soba în casă
Nu mai duduie veselă,
Răspândind iz de codru adânc
Şi nemuritor.

Mi-ai apărut în vis plângând
Şi mângâindu-mă pe păr...

Ai plecat
Şi ai lăsat larg deschisă o poartă
Ce n-o vom putea-o închide
Niciodată.

Cenaclu Literar: