I-a daruit Dumnezeu
Ploaia,
Ca pe o poruncă,
Să înverzească.

Şi-a ridicat copacul
Crengile-mâini înflorite
spre văzduh,
Ca o spovedanie,
Ca o întrebare,
Ca o dorinţă.

I-a daruit Dumenzeu
Soarele,
Ca pe un miracol,
Să rodească.

Şi-a aruncat copacul
Braţele-ramuri dezgolite
spre boltă,
Ca o speranţă,
Ca o chemare,
Ca un destin.

Au venit tăietorii
Şi cu mâinile-mâini
L-au doborât
Într-o dimineaţă cu brumă.

Doar câteva frunze
Au plâns ruginiu
După el,
Pentru un timp.