Seminţe de stele

Seminţe de stele

Coboară morţii  în ţarini  semănate –

rod al Evei  prin boabele  de mâine.

Suflete,  sămanţa  o vei străbate!...

încă de-acum sfinţeşte   grâul  pentru pâine.


Îngerii   însământează stele

în  bolta  gliei unde îmi curg părinţii.

Iată, un zvon  de  dincolo de curcubeie,

un fâlfâit de înger, şi-n aştri, ei, cuminţii.


Voi ruga  viaţa din paşii tăi, fecioară,  

să-mi  ierte jocul prin ierburi nenuntite,

voi blestema şi moartea glaciară

să  treacă dinspre mâine înspre mai ‘nainte.