Efectele mişcărilor din Budapesta de la sfârşitul anului 1956, privite din perspectiva istoriei recente, în Ungaria şi în alte câteva ţări ale Europei Centrale, sunt analizate de participanţii la o masă rotundă desfăşurată joi, la Institutul Cultural Român (ICR).

Organizată, în parteneriat, de Centrul Cultural al Republicii Ungare, ICR şi Institutul Polonez, manifestarea, care va continua şi vineri, 17 noiembrie, la Centrul Cultural al Republicii Ungare, reuneşte istorici, jurnalişti, politologi şi personalităţi academice şi culturale din Bulgaria, Macedonia, Polonia, România, Serbia şi Ungaria.

Preşedintele ICR, Horia-Roman Patapievici, a afirmat, cu declarată 'invidie colegială, istorică şi morală', că poporul maghiar, prin Revoluţia din 1956, alături de poporul polonez, prin episodul 'Solidaritatea', au devenit 'categorii morale ale umanităţii, aşa cum grecii şi romanii sunt repere culturale şi civilizatoare iar aztecii sau hitiţii rămân doar vestigii în istorie'.
'1956 a reprezentat un moment de întâlnire şi solidaritate de mare frumuseţe între poporul maghiar şi român', a apreciat directorul Centrului Cultural al Republicii Ungare din Bucureşti, Mihaly Andras Beke.

El a evocat ceea ce a numit 'momentul simbolic şi mişcător' în care radioul maghiar a cerut, în zilele Revoluţiei maghiare, concetăţenilor să pună aparatele de radio la ferestre, pentru a fi auzite din stradă, chemare care a avut ecou şi în România.

La rândul său, directorul Institutului Polonez din Bucureşti, Jaroslav Godun, consideră că 'unele luni se scriu cu literă mare', exemplificând cu Iunie 1956 - Poznan, Octombrie 1956 - Budapesta şi Decembrie 1989 - Timişoara şi Bucureşti.

'Fără Iunie 1956 şi Octombrie 1956 n-ar fi existat Solidaritatea, n-ar fi căzut zidul Berlinului, aşa cum n-ar fi existat ţările independente care s-au desprins din fosta URSS', a mai spus Jaroslav Godun.

La masa rotundă cu tema '1956: Revoluţia maghiară şi efectele ei regionale', vor susţine comunicări:

Bíró Béla, estetician, comentator politic, conferenţiar la Universitatea Sapientia din Miercurea-Ciuc - 'Victime fără eroi';

dr. Strak Tamas, colaborator ştiinţific (Academia Maghiară - Institutul de Istorie) - 'De la represiune până la dictatura 'catifelată'; 'Calea pentru maghiari în anii şaizeci şi şaptezeci';

prof. Simo Mladenovszki (Universitatea din Skopie, şeful catedrei de istorie) - 'Impactul revoluţiei din '56 asupra Macedoniei';

Vladimir Popin, ziarist (Serbia) - 'Despre curentele şi factorii care au împiedicat tendinţele de democratizare de după 1956 în sud-estul Europei';

dr. doc. Iskra Baeva (Universitatea din Sofia, Catedra de istorie modernă şi recentă) - 'Importanţa revoluţiei din '56 prin prisma Europei Estice';

dr. Cristina Petrescu (România) - 'Experienţe de formare identitară a elitei comuniste din România: Revoluţia din 1956';

dr. Dragoş Petrescu - 'Revoluţiile în perspectivă comparativă: Budapesta 1956 şi Bucureşti 1989'.

La 23 octombrie 2006 s-au împlinit 50 de ani de la începutul Revoluţiei anticomuniste din Ungaria. Pe 27 octombrie 1956 s-a format guvernul revoluţionar condus de Nagy Imre, guvern care a susţinut revendicările anticomuniste ale poporului maghiar şi a decis ieşirea Ungariei din Tratatul de la Varşovia.

După intervenţia militară a Armatei Roşii, Revoluţia din Ungaria a fost înăbuşită, în ziua de 4 noiembrie instalându-se guvernul lui Janos Kadar. Mişcarea de solidarizare din marile centre urbane din România a fost reprimată cu duritate.