50 de ani de concerte

  

                Reputatul pianist
               Dan Grigore
    va marca pe scenă  împlinirea a jumătate de secol de activitate artistică

El a declarat într-o conferinţă de presă, că după 50 de ani de concerte, pur şi simplu ''începe o nouă stagiune, stagiunea a 51-a'', la fel de importantă pentru el ca toate celelalte de până acum.

''Înseamnă emoţii, multe bucurii, ca în copilărie. Este o copilărie care continuă, aşa e artistul'', a afirmat Dan Grigore, subliniind semnificaţia acestor ani pe care i-a trăit cu drag pentru muzică şi pentru public.
''Dumnezeu mi-a dat nişte încercări (?) pe care cred că le-am trecut cu bine. Le-am luat ca pe nişte posibilităţi de a-mi îmbogăţi talentul, poate şi credinţa. Mă mândresc cu ceea ce, cred, pronia mi-a dat. Am intrat în lumea muzicală sub zodia lui Enescu. Am cântat Enescu în întreaga lume'', a declarat marele pianist, arătându-se mulţumit că Enescu începe să fie tot mai cunoscut în lume datorită ediţiilor din ultimii ani ale Festivalului şi Concursului Internaţional ''George Enescu''.

Maestrul a adus exemple din viaţa sa de pianist, întâmplări în săli de concerte din lume, unde publicul îl descoperea pe Enescu, fiind uluit de creaţia marelui compozitor român.
Pe de altă parte, pianistul regretă că tinerii muzicieni nu selectează creaţia enesciană din plăcere, ci le este impusă ca probă obligatorie în Concursul Internaţional ''George Enescu''. Deşi crede că în România ''vin din urmă talente'', Dan Grigore se declară ''întristat'' că la concursul din acest an niciun român nu a ieşit câştigător la secţiunea Pian.

''Concursul Enescu nu ne-a făcut cinste, nu am luat niciun premiu, s-a remarcat însă atitudinea concurenţilor cărora li s-a impus Enescu, în concurs'', a subliniat pianistul, care a făcut parte din juriul secţiunii Pian.
Totodată, el a subliniat că nu crede în şcolile de muzică, ci în performanţe muzicale. În opinia sa, există unele tradiţii care vin de la nişte profesori. ''Eu cred în oameni. Dacă se poate vorbi despre o şcoală de canto românească, aceasta a dat performanţe artistice şi a fost constantă, de aceea se poate vorbi cu certitudine ca despre un fenomen de şcoală, dar nu cred în şcoli'', a spus Dan Grigore.

Apreciatul muzician nu a ezitat să-şi exprime bucuria pe care a simţit-o la concertul Filarmonicii ''Arturo Toscanini'' (dirijor Lawrence Foster) din 10 septembrie, de la Sala Mare a Palatului, unde a fost interpretată Simfonia a III-a a lui Enescu şi la care ''publicul a fost la unison cu muzicienii de pe scenă''.
Dan Grigore a mărturisit că a avut senzaţia că această lucrare a fost scrisă de un compozitor contemporan, deşi Simfonia a III-a a fost scrisă de Enescu în 1918.
''S-a cântat cu o frumuseţe internaţională, de parcă ar fi scrisă astăzi. S-a petrecut un miracol între public şi muzicienii de pe scenă. Ascultând această muzică parcă ne auzim strămoşii care ne îndeamnă să mergem mai departe'', a spus celebrul pianist.

Dan Grigore şi-a amintit cum a folosit pianul la care a cântat George Enescu şi care este acum în muzeul de la Palatul Cantacuzino.
Ecourile unui concert în care el a cântat o creaţie de Enescu au ajuns la principesa Maria Cantacuzino-Enescu, care i-a acordat, ''ca bursă specială'', pianul lui George Enescu. L-a folosit din 1961 până în 1965, apoi instrumentul a fost dus în muzeu. Dan Grigore spune că pianul nu s-a păstrat prea bine.

Dan Grigore va concerta, ca solist, vineri, la Sala Mare a Palatului, alături de Filarmonica din Dresda şi Corul Naţional al Spaniei, sub bagheta lui Raphael Frühbeck De Burgos. Lucrarea pe care o va interpreta este ''Rapsodia pe o temă de Paganini'' op. 43 pentru pian şi orchestră de Serghei Rahmaninov.
Despre această lucrare maestrul Dan Grigore spune că ''este o simfonie a publicului, o simfonie a celor de pe scenă''.

Născut la Bucureşti, în 1943, în familia unui ofiţer aviator de elită, Dan Grigore începe să cânte la pian de la vârsta de trei ani, studiind pianul şi teoria muzicală cu Eugenia Ionescu, apoi armonia şi compoziţia cu academicianul Mihail Jora, prieten apropiat al lui George Enescu şi profesor al lui Dinu Lipatti. A făcut şi studii de artă pianistică cu Florica Musicescu, şi ea profesoara lui Dinu Lipatti.

Debutul lui Dan Grigore a avut loc la 16 octombrie 1957, la Sala Dalles, într-un concert cameral Enescu, alături de solişti consacraţi ai timpului, interpretând Burlesque Choral şi Carillon Nocturnea din Suita Inedită a marelui compozitor, în plină audiţie mondială.

A făcut studii la Conservatorul de Muzică din Bucureşti şi la Conservatorul Rimski-Korsakov din Sankt Petersburg.
La recomandarea lui Mihail Jora, primeşte o bursă Herder pentru un an de studii la Academia de Muzică din Viena, 1969, la clasa renumitului profesor Richard Hauser.
I-au fost acordate burse importante, dar respinse de statul român. Este vorba despre bursa acordată de marea pianistă şi profesoară Nadia Boulanger, la Conservatorul American de la Fontainebleau (1968), o bursă de doi ani la Universitatea Madison - Wisconsin (SUA) - 1969-1971 şi şi bursa de un an la cursurile dirijorului Sergiu Celibidache (1979).

Este laureat al concursurilor internaţionale ''George Enescu'' (1961, 1967) şi de la Montreal (1968).
Activitatea didactică şi-o începe în 1967, la Conservatorul de Muzică din Bucureşti. Abia în 1979 devine solist al Filarmonicii ''George Enescu''. În 1986 a fost membru al juriului Concursului internaţional ''Ceaikovski'' de la Moscova.

După 1989, a avut numeroase concerte în străinătate, fiind aplaudat la Tokio, Osaka, Berlin, Munchen, Budapesta, Paris, Ierusalim, Madrid, Barcelona, Copenhaga, Roma, Banglol, Varşovia, precum şi în multe alte centre muzicale ale lumii.
Este membru fondator al Fundaţiei Memoria, al Societăţii Pro-Celibidache şi al Fundaţiei Societate Civilă, precum şi preşedinte de onoare al Fundaţiei ''Cella Delavrancea''.

Maestrului Dan Grigore i s-a acordat titlul de Cavaler al Artelor şi Literelor de către Guvernul francez. Este recunoaşterea unei valori care a atras asupra sa, de-a lungul timpului, toate superlativele.

 

Știri Atheneum: