Botezul Domnului


Mii de credincioşi s-au aflat pe Dealul Mitropoliei din Capitală, pentru a lua Aghiazma cea Mare, sfinţită la sărbătoarea Botezului Domnului.

Apele Bobotezei au fost sfinţite de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, la finalul Sfintei Liturghii.

Forţe ale Jandarmeriei au asigurat ordinea în zonă pentru a se evita îmbulzeala din jurul butoaielor de apă sfinţită care s-a creat de fiecare dată în ultimii ani.

Au fost plasate garduri de protecţie care au direcţionat accesul credincioşilor la vasele cu cei peste 7.000 de litri de apa sfinţită. În aceste condiţii, cei care au stat ore în şir la coadă au putut lua aghiazmă în condiţii civilizate, fără îmbulzeală

În curtea Mitropoliei a fost făcută o cruce de gheaţă care va rămâne în acelaşi loc şi după slujbă.

Patriarhul Teoctist a binecuvântat credincioşii aflaţi la slujba de Bobotează şi, totodată, întreg poporul român, urând ca apele sfinţite să aline suferinţele oamenilor, să împlinească nădejdile de mai bine.

Înaltul ierarh a vorbit în continuare despre simbolul apei sfinţite prin botezul Domnului Iisus Hristos şi s-a rugat pentru pace, sănătate şi împliniri.

Prea Fericitul Teoctist a amintit în predica sa minunea săvârşită de proorocul Ioan Botezătorul prin botezul Domnului Iisus Hristos.

Prin botezul Domnului Iisus Hristos în râul Iordan s-au sfinţit apele, creaţia şi văzduhul. Botezătorul a împlinit cuvântul proorocirii venirii pe pământ a Mântuitorului, care prin patimile, răstignirea şi învierea Sa a izbăvit păcatele neamului omenesc.

Botezul Domnului se distinge între marile sărbători creştine de la început de an. Acest praznic a fost instituit în amintirea botezului primit de Iisus Hristos de la Sfântul Ioan Botezătorul în apa Iordanului. Se mai numeşte Epifania sau Teofania, adică Arătarea Domnului, pentru că în această zi s-a arătat Mântuitorul, care stătuse până atunci necunoscut, acum ieşind pentru prima dată în lume, fiind mărturisit ca Mesia.

Botezul Domnului în Iordan are o dublă semnificaţie: pe de o parte, prin cufundarea în apele Iordanului, Iisus Hristos sfinţeşte firea apelor, pregătind oarecum botezul creştin; pe de altă parte, în această zi, Sfânta Treime s-a arătat pentru prima dată: Dumnezeu Tatăl, Duhul Sfânt în chip simbolic de porumbel, care odihneşte peste Hristos şi Mântuitorul botezat de Ioan în apa Iordanului.

Începutul acestei sărbători datează cel puţin din secolul al III-lea, de când există menţiuni despre existenţa ei, fiind atestată pentru prima dată la Alexandria, de Clement Alexandrinul. 'Constituţiile Apostolice' o menţionează printre primele sărbători creştine. O altă scriere, 'Testamentum Domini' (sec. IV) o aminteşte ca singura sărbătoare existentă, alături de Naşterea şi de Învierea Domnului.

Din secolul al IV-lea, există mărturii numeroase despre Bobotează, din predicile celebre ţinute de Părinţii Bisericii.

Pe la anul 400, împăraţii Honorius şi Arcadius au interzis spectacolele de circ în această zi. Cel mai de seamă eveniment legat de această sărbătoare în vechime era botezul solemn al catehumenilor (cei care doreau să devină creştini), care voiau să imite astfel botezul Mântuitorului în Iordan.

Cum botezul era numit în vechime 'luminare', sărbătoarea Bobotezei a mai primit numele de 'sărbătoarea luminilor' sau 'a luminării', rămasă până astăzi în cărţile ortodoxe de slujbă. În aceeaşi zi se săvârşeau Ceasurile Mari sau Împărăteşti, la care asistau împăraţii bizantini şi demnitarii lor.

La români, sărbătoarea a fost, alături de cea a Naşterii, una dintre cele mai populare. În fiecare an, în cetăţile de scaun ale Ţărilor Româneşti, Botezul Domnului se serba cu deosebit fast, iar sfinţirea Agheasmei Mari se făcea întotdeauna de mitropolitul ţării, în prezenţa domnitorului şi a curţii.

Potrivit tradiţiei populare, în ziua Bobotezei predomină practicile de purificare prin stropire cu Aghiazma Mare şi de botezare a credincioşilor, practici la care s-au adăugat rituri de alungare a spiritelor malefice: spălatul sau scufundarea în apa râurilor şi lacurilor, împuşcăturile, strigăturile şi zgomotele, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor, vitelor şi gospodăriilor.

De Bobotează se crede că oamenii, în ofensiva dusă împotriva spiritelor rele, sunt ajutaţi de lupi, singurii care văd aceste spirite, le aleargă şi le sfâşie cu dinţii. Alimentele rituale specifice sărbătorii sunt piftia şi grâul fiert.

Tot în această zi are loc şi Chiraleisa, obicei de purificare a spaţiului şi de invocare a rodului bogat, organizat de copii după modelul colindelor.

Boboteaza este ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în calendarul creştin de celebrarea Botezului Domnului, dedicată purificării mediului înconjurător, în special a apelor.

În ziua Bobotezei predomină practicile de purificare prin stropire cu Agheasmă Mare, apă sfinţită cu această ocazie de preoţi, şi de botezare a credincioşilor, practici la care poporul a adăugat rituri de alungare a spiritelor malefice: spălatul sau scufundarea în apa râurilor şi lacurilor, împuşcăturile, strigăturile şi zgomotele, aprinderea focurilor, împrăştierea substanţelor urât mirositoare, afumarea oamenilor, vitelor şi gospodăriilor.

Boboteaza mai cuprinde motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: local se colindă, se fac farmece şi descântece, se află ursitul, se fac previziuni astronomice asupra anului ce vine şi asupra holdelor, se crede că se deschide cerul şi că animalele vorbesc.

De Bobotează se crede că oamenii, în ofensiva dusă împotriva spiritelor rele, sunt ajutaţi de lupi, singurii care văd aceste spirite, le aleargă şi le sfâşie cu dinţii. Alimentele rituale specifice sărbătorii sunt piftia şi grâul fiert.

Tot în această zi are loc şi Chiraleisa, obicei de purificare a spaţiului şi de invocare a rodului bogat, organizat de copii după modelul colindelor. În ajun sau chiar de Bobotează, mici grupuri de băieţi intră în curţile oamenilor şi înconjoară casele, grajdurile, adăposturile pentru fân, sunând din clopoţei şi tălăngi, rostind în cor: 'Chiraleisa, /spic de grâu, /până-n brâu, /roade bune, /mană-n grâne!'. Colindătorii poartă la căciuli busuioc, brad, vâsc, salcie, plante cu multiple semnificaţii. În alte zone copiii poartă colaci şi lumini aprinse în mâini, ocolesc casele de trei ori, cerându-i lui Alexie, răspunzător cu încălzirea timpului în luna martie, grâne bogate în noul an.
rompres

Știri Atheneum: