Centenarul Emil Cioran

[[wysiwyg_imageupload:215:]]Un eveniment cultural dedicat centenarului Emil Cioran, în cadrul căruia a avut loc proiecţia filmului "Apocalipsa după Cioran", un film de Gabriel Liiceanu şi Sorin Ilieşiu şi prezentarea cărţii "Itinerariile unei vieţi" de Gabriel Liiceanu, a fost găzduit joi seară de Aula Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) "Carol I"

La manifestare au fost prezenţi scriitorii şi filosofii Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu, discuţia fiind moderată de Mireille Rădoi, director general al BCU.Horia-Roman Patapievici, care a vorbit despre ceea ce a anumit "aplecarea spre exces" a lui Cioran şi despre "portretistica" marelui filosof, a apreciat că acesta a locuit într-o "mansardă ascetică, de servitor, unde a exersat experienţa de a se deteritorializa", după ce în România se angajase "tranşant", aşa cum o mărturisea în "Schimbarea la faţă a României".

Opţiunea spre exces a lui Cioran nu se poate deduce din extremismele naţionaliste de tinereţe, consideră H. R. Patapievici, ci din situarea noastră (a românilor) geografică, din insomnia filosofului, din sursele livreşti care vin din filosofia rusească (Lev Şestov, Vladimir Soloviev) şi dintr-o anumită filosofie germană de la finele secolului al XIX-lea.

Despre "portretul ideologico-teologico-filosofic al lui Cioran", Patapievici a spus că acesta este "un portret istoriozofic al marilor confruntări ideologice din istorie".

Citind din scrisorile adresate fratelui său Relu, revelând un Cioran care trimitea haine ori cărţi rudelor din România sau sinistraţilor de la inundaţii, Patapievici a evidenţiat "grija şi atenţia filosofului cu formule exterminatorii faţă de apropiaţii lui, ca trăsătură fundamentală a bunătăţii". El a elogiat "enormele resurse de umor, de sentiment stenic din spatele filosofiei lui Cioran, în care exista o vitalitate a negaţiei, care venea din infinita lui bunătate".

Gabriel Liiceanu a dezvăluit ceea ce a numit "secvenţe care sunt teribile pentru noi românii", povestind o istorie cu un pardesiu al lui Cioran, dăruit unui român spre a fi dus în ţară, pardesiu care nu a ajuns niciodată la destinaţie, fiind purtat, în Paris, chiar de mesager. Liiceanu a mai spus că mesagerul nu era altul decât un mare poet român al epocii, alături de acesta în vizită la Cioran găsindu-se şi cel mai mare romancier al României acelor ani. Filosoful le-ar fi dat şi bani, o sumă în acel timp, care, la fel ca şi pardesiul, nu au ajuns vreodată la destinatar, a mai spus Gabriel Liiceanu.

El a mărturisit că, în timp ce viziona o parte din filmul proiectat în deschiderea evenimentului, a înţeles că omenirea este modelată de câţiva oameni tocmai pentru faptul că acei oameni ajung la "liziera existenţei", aşa cum au făcut-o cei pe care îi numim îndeobşte genii.

Liiceanu a vorbit despre "bogomilul Cioran", aşa cum îi plăcea chiar filosofului să-şi spună, despre "Cioran ca Iov modern", răzvrătit împotriva "Demiurgului cel rău", care a băgat pumnalul răului în creaţia sa, cearta cu Dumnezeu devenind cearta cu creştinismul.

Filmul "Apocalipsa după Cioran" prilejuieşte o întâlnire cu filosoful Emil Cioran, în mansarda sa de la Paris şi în locurile sale preferate, dar şi o întoarcere în "Paradisul pierdut", pe meleagurile sibiene ale copilăriei sale, unde el nu a mai revenit niciodată. Filmul, care se bucura de comentariul lui Gabriel Liiceanu, ni-l arată pe Cioran omul, cu profunzimea sa, dar şi cu un simţ al umorului debordant, puţin timp înainte ca filosoful să plece dintre noi, în 1995.

AGERPRES

Știri Atheneum: