Centenarul morţii lui Gustav Mahler

[[wysiwyg_imageupload:210:]]

Data aniversarii centenarului de la disparitia lui Gustav Mahler (18 mai) se apropie cu repeziciune, la fel ca si cea a comemorarilor exceptionale ce vor avea loc la Leipzig si Viena.

Doua importante festivaluri ii sint dedicate exclusiv, in cele doua capitale ale muzicii, insotite de conferinte internationale, cea de la Leipzig cu tema oficiala “Topografii muzicale evreiesti la Fin-de Siecle”, despre Mahler si iudaism in contextul cultural austro-german, cea de la Viena, intitulata “Dupa Moartea lui Mahler”, la fel de incitanta prin implicatii si participare conform programului preliminar. Cum participarea nu e la indemina oricui as adauga ca ambele teme se regasesc perfect discutate si analizate intr-una din cele mai bune carti mahleriene aparute pe fundalul dublei aniversari a lui Mahler.

 Reading Mahler. German Culture and Jewish Identity in Fin-de-Siecle Viena, volumul publicat de cercetatorul Carl Niekerk, de la Universitatea Illinois, Urbana-Champaign, aparut la Editura Camden House, este departe de a fi o carte de genul biografiilor mai mult sau mai putin stufoase cu care ne-au obisnuit savantii si pasionatii de Mahler. Si nici nu este un punct de vedere al unui muzicolog. Autorul o subliniaza explicit din primele rinduri: “Reading Mahler este imaginata ca un companion pentru muzica lui Mahler, care sa ajute ascultatorii sa-i inteleaga radacinile literare si culturale. s...t Telul acestui studiu nu este, prin urmare, o vedere de ansamblu a intregii opere a lui Mahler; nu toate simfoniile, de exemplu, contin referinte literare, filosofice sau culturale ce pot fi reconstruite”.

 In ce masura autorul isi onoreaza pretentia de a oferi o “perspectiva provocatoare, care ar putea chiar schimba viziunea noastra despre muzica lui Mahler” se poate, desigur, discuta. Dar, indiscutabil, volumul este incitant si merita parcurs cu creionul in mina. Carl Niekerk afirma ca in “centrul activitatii creative sa lui Mahlert exista un sentiment profund de ambiguitate in ce priveste reprezentarea”. Si el citeaza o scrisoare a lui Bruno Walter catre un muzicolog german, din 1901, presupusa a fi fost scrisa la indemnul compozitorului si explicind ca “in centru trebuie sa se afle muzica insasi; ceea ce ne spune muzica nu poate fi descris in cuvinte; in cel mai bun caz, acestea ofera o «traducere proasta» a ceea ce muzica vrea sa comunice”.

 

Niekerk atrage atentia ca Mahler a avut un interes pentru literatura extrem de sofisticat si ca alegerea textelor pe care le-a folosit in muzica sa a fost pe deplin deliberata, in cunostinta de cauza. Interesul sau pentru cultura, spune autorul, este departe de a fi fost unul conventional; mai degraba “neortodox si condus de un impuls critic, de un spirit de rebeliune”. De aici si o privire heterogena asupra culturii, ce nu ar functiona ca un monolit, dupa un canon bine definit, ci ar fi patrunsa de conflicte si tensiuni. Iar acestea se reflecta intens in muzica sa.

 Simplificind, aceasta ar fi si optiunea acelor dirijori care il interpreteaza pe Mahler, asemenea lui Bernstein, accentuind continutul emotiv, subliniind contradictiile inerente, evidentiind partile violente, exuberante, provocatoare, ironice sau voit banale.

 La polul opus se manifesta o alta serie de dirijori, incepind cu Bruno Walter, inclinati spre a sublinia “unitatea stilistica a partiturilor lui Mahler si, in consecinta, inrudirile «clasice», care elimina unghiul provocativ al muzicii lui, straduindu-se, printr-o redare extrem de echilibrata, sa o faca acceptabila unor audiente obisnuite cu clasicii”.

 Ceea ce, personal, stiam mai putin, este ca marele dirijor s-a lasat atras de tentativele de a-l transforma pe Mahler, afirma Niekerk, intr-o icoana nationala a regimului autoritar din Austria anilor 1934-1938, ca una din formele de a consolida “o identitate culturala independenta si a unei imagini a Austriei (diferita de a Germaniei) de tara deschisa, toleranta si liberala”. La a 25-a aniversare a mortii lui Mahler, Walter si Filarmonica din Viena au interpretat a doua si a opta simfonie, alaturi de Die Lieder eines fahrenden Gesellen si Das Lied von der Erde. Iar Alma Mahler, aminteste autorul, citind-o pe fata ei, a putut fi vazuta ocazional arborind o svastica pe gulerul mantoului, desi nu era membra a NSDAP. Istoria, inclusiv cea a muzicii, isi are ironiile ei...

 

*Carl Niekerk, Reading Mahler. German Culture and Jewish Identity in Fin-de-Siecle Vienna. Camden House: Rochester, New York, 2010. X + 312 p.

 

 

Autor : Victor Eskenasy

Sursa : Suplimentul de cultură

 

Știri Atheneum: