Ne-a părăsit Gheorghe Crăciun

Dispariţia lui Gheorghe Crăciun, la vârsta de 56 de ani, lasă în sufletele prietenilor şi cititorilor urme adânci de amărăciune.

Prozator, eseist şi teoretician de anvergură, împătimit al literaturii, Gh. Crăciun a trăit printre cărţi.

Născut la 8 mai 1950 în comuna Tohanu Vechi, judeţul Braşov, a absolvit Facultatea de Filologie din Bucureşti în 1973. În 2000 şi-a susţinut doctoratul în filologie la Universitatea din Bucureşti cu lucrarea "Dimensiuni tranzitive în poezia modernă". În perioada studenţiei a frecventat cenaclul "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. A debutat în 1982 cu volumul de proză "Acte originale / Copii legalizate".

A obţinut mai multe premii literare româneşti, printre care premiul de debut al Uniunii Scriitorilor în 1983, premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova în 1994, premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România - ASPRO în 1997 şi 2002.

Gheorghe Crăciun rămâne în istoria literară prin romane, publicistică, eseuri şi volume de teorie literară, printre care "Compunere cu paralele inegale", "Frumoasa fără corp", "Cu garda deschisă", "Introducere în teoria literaturii", "În căutarea referinţei", "Reducerea la scară", "Aisbergul poeziei moderne", "Mecanica fluidului".

************

Moartea unui prieten

Cînd cunoşti pe cineva de 25 de ani, ai o mulţime de amintiri legate de respectiva persoană. La moartea lui Gheorghe Crăciun am rememorat cînd am stat ultima dată de vorbă la catedra noastră. M-a cutremurat gîndul că firescul întîlnirilor noastre pur şi simplu nu mai există, că nu-l voi mai vedea pe George intrînd în sala de la intrarea în corpul T. Mă cutremură gîndul că, dintre oamenii care au pus bazele filologiei braşovene, unul nu mai este printre noi. George avea o putere de muncă şi o seriozitate a lucrului bine făcut pe care le-am întîlnit foarte rar. Nu lăsa niciodată, chiar dacă era extrem de obosit, ca munca lui să nu fie deplin încheiată. Într-o lume a superficialităţii, el era mereu contra valului, era un perfecţionist. Cărţile sale sînt desăvîrşite. Proza sa este oricînd de aşezat în linia marilor prozatori români, plecaţi în căutarea desăvîrşirii stilului. Era un calofil pe care evenimentul cotidian îl preocupa doar în măsura în care era creator de sensuri majore pentru scrisul său.
Iubea literatura cu ardoarea şi fanatismul celui care-şi făcuse din ea sens al existenţei.
N-am cunoscut niciodată un "cavaler al literaturii" cum a fost Gheorghe Crăciun. Era extrem de atent la ce scriu tinerii şi a ajutat foarte mulţi tineri. N-a avut niciodată aerul van al unei vedete literare pentru că el a fost mai mult decît orice mare vedetă, a fost, este şi va rămîne un mare scriitor. Cînd i-am auzit glasul ultima dată, mi-am dat seama că e foarte rău. A suportat suferinţa cu aceeaşi extraordinară voinţă cu care şi-a trăit toată viaţa. Adio, prieten drag.

de: » Andrei BODIU - scriitor

publicat în Monitorul Expres

Știri Atheneum: