Târgul de carte de la Bucureşti

La Târgul de carte GAUDEAMUS a fost lansată prima monografie despre teoria formelor fără fond a profesorului universitar doctor Constantin Schifirneţ, de la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti.

Lucrarea formulează direcţiile unui model teoretic naţional explicativ al evoluţiei societăţii româneşti moderne, puternic influenţată de formele fără fond, acestea fiind o fatalitate a proceselor noastre de modernizare.


'Modernizarea românească a fost antiboierească şi îndreptată împotriva structurilor tradiţionale, care au supravieţuit noului organism politico-juridic din societatea românească. Cu siguranţă România este o ţară încă în curs de modernizare, dar în acelaşi timp ea dispune de multe elemente de modernitate care nu reuşesc să se coaguleze, peste tot, în structuri stabile', precizează autorul.
Utilă pentru descrierea proceselor de modernizare românească este noţiunea 'modernitate tendenţială', prin care este desemnat actul de dezvoltare în direcţie inversă: de la afirmarea spiritului naţional şi de la construcţia politică spre dezvoltarea economică. În arealul românesc se afirmă modernitatea ca o tendinţă care coexistă cu structurile sociale, cu formele instituţionale şi cu fondul vechi. Modernitatea tendenţială răzbate greu şi lent prin complicata reţea de structuri socio-instituţionale din societatea românească tradiţională şi patriarhală. Este o modernitate mozaicată, nestructurată sub o formă dominantă clară.


Potrivit autorului, toate anomaliile, contradicţiile, discrepanţele apărute în procesul de modernizare sunt, de fapt, fenomene caracteristice noului trend de dezvoltare capitalistă care a fost însă doar parţială şi nu deplină. Aşa se explică, de exemplu, neoiobăgia, care nu este o formă nouă de iobăgie, ci capitalism tendenţial sau capitalism parţial, lipsit de mecanismele economiei capitaliste, adică de performanţă şi rentabilitate, indicatori ai acestei economii. Producţia economică, în România, nu se realiza pentru acumulare de capital, ci pentru cheltuieli exorbitante în lucrări neproductive.


'Trebuie căutată explicaţia formelor fără fond şi în limitarea spaţiului de deplasare al românilor de-a lungul timpului. Românii, mai ales intelectualii şi alte grupuri educate, trăiesc o geografie simbolică din care face parte numai Occidentul, şi se simt tot timpul alături de francezi, de englezi şi de nemţi, iar nu de vecinii lor bulgari sau ruşi. Civilizaţiile au venit peste noi pe cale ideologică şi spirituală. Toate marile acte româneşti s-au realizat nu deodată, ci în trepte, şi aceasta din cauza atitudinii puterilor europene faţă de români. Ne referim în special la tendinţele de impunere a unor reforme, la acele ciuntiri ale drepturilor românilor şi cu deosebire la faptul că problema României a constituit o chestiune importantă în politica europeană din secolul al XIX-lea. Iată, de pildă, Rusia se temea ca Unirea să nu se facă de jos, pe cale revoluţionară, iar noul stat să nu ajungă un stat de nivel occidental ceea ce exprimă împotrivirea Imperiului ţarist de a se învecina cu un stat modern de sorginte occidentală.


De când s-a format, poporul român a cunoscut dependenţa de un imperiu sau altul, de un spaţiu cultural sau de civilizaţie, însă a căutat, prin orice mijloc şi cu orice prilej, desprinderea şi afirmarea autonomiei sau a independenţei. O suveranitate absolută, asemănătoare statelor puternice, nu am avut niciodată. Am avut însă tot timpul orgoliul neatârnării, ca proiect continuu, şi, de aici, acţiuni realizate rapid împotriva unor hotărâri ale Marilor Puteri.
Teoria formelor fără fond ridică eterna chestiune legată de implicarea intelectualilor în orice proces de modernizare mai târzie. Modernizarea a fost gândită de sus în jos, iar înnoirea instituţională a început cu intelectualii şi cu funcţiile lor sociale şi culturale noi', îşi încheie prezentarea autorul Constantin Schifirneţ.


Potrivit acestuia, formele fără fond sunt expresia dramei societăţii româneşti, predominat rurale, cu activitate agrară axată pe cultivarea pământului. Dăinuirea unui regim politic agrar, bazat pe sate, şi nu pe oraşe, intră în contradicţie cu spiritul capitalist. Satul românesc a fost depozitarul principal al civilizaţiei româneşti, pentru că era mai puţin supus presiunii externe. Rolul dinamizator în civilizaţia modernă l-a avut oraşul, dar susţinut material şi cultural de către sat, pentru că oraşul era lipsit de industrie performantă şi cu profit. Comunismul a radicalizat ceea ce a încercat regimul burghez din România şi a forţat industrializarea, dislocând în acest fel mase uriaşe de ţărani, mutându-i în zone urbane şi industriale. Românii trăiesc într-o continuă tranziţie, pentru că nu au rezolvat nici astăzi problema lor din totdeauna: chestiunea agrară şi ţărănească. I se va da în viitor o soluţie? Cu siguranţă, spune autorul, Uniunea Europeană va gândi o strategie. Întrebarea este: cum şi de către cine?

rompres 

Știri Atheneum: