Fabula "Lupul si mielul" - La Fontaine

Fabula "Lupul si mielul" - La Fontaine

Dreptatea celui tare mai straşnică s-arată,
cum veţi vedea îndată.
Un Mieluşel venise să se-adape
în crîng, din limpezimea unei ape;
cînd, alungat de foame, cu ochii după pradă,
un Lup cumplit s-a întîmplat să-l vadă
şi s-a răstit la el, plin de mînie:
- Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie ?...
Obraznicule, îţi arăt eu ţie !...
- Nu-şi are rost mînia Dobitociei Tale:
cum aş putea s-o tulbur, cînd beau mult mai la vale ?...
îi spuse Mieluşelul acelui Lup zbîrlit.
- Ba o tulburi! - zise el pornit;
iar acum un an m-ai şi bîrfit !...
- Eu te-am bîrfit ?... E oare de crezut
cînd eu, pe-atunci, nici nu eram născut ?...
Măria Ta, fii bun şi ţine seama
Că-s mititel şi încă sug la mama...
- De n-ai fost tu, a fost vreun frate-al tău !
- Măria Ta, n-am nici un frate, zău...
- Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face:
a fost vreunul dintr-ai tăi,
ca sînteţi toţi la fel de răi,
de la ciobani pîn'la dulăi
şi nu-mi daţi pace!
Dar mă răzbun, ai înţeles ?...
Şi, fără altă formă de proces,
l-a dus pe sus în codrul depărtat
şi l-a mîncat.

La Fontaine