Ortodoxismul Basarabean - Gala Galaction

Ortodoxismul Basarabean - Gala Galaction

Quote:

Articolul a apărut în Revista fundaţiilor Regale, anul VIII, Nr 8-9, 1 August - 1 Septembrie 1941

contribuţie Gheorghe Bogdan

În mintea românului cărturar, din alte provincii decât Basarabia şi profan în ale Bisericii şi ale Teologiei, "ortodoxismul basarabean" înseamnă ceva exterior şi pitoresc. Ne-am intâlnit adeseori cu clerici basarabeni. Am intrat de câteva ori prin bisericile dintre Prut şi Nistru şi am asistat, în catedralele de la Chişinău, din Bolgrad sau din Ismail, la o liturghie solemnă, sau la un polihronian de tile mari...

Este adevărat că, din punct de vedere al prezentării, clerul şi bisericile basarabene au pecetea lor deosebită şi interesantă. Fraţii preoţi se cunosc de departe că sunt basarabeni, prin imbrăcămintea lor, croită ceva mai altfel decât la Bucureşti, prin cizmele lor pravoslavnice, dar mai cu seamă - cel puţin în majoritate - prin păstrarea tradiţională a pletelor bogate şi bărbii orientale. O sută de ani de viaţă despărţită de vatra românească, sub stăpânire moscovită şi in tovărăşie bisericească cu fosta biserică ţaristă, trebuie, în chip firesc, să lase urme, de tot felul, în fiinţa clerului românesc din Basarabia.

Cercetătorul celor o sută de ani de viaţă bisericească petrecută de fraţii noştri sub ocârmuirea moscovită îşi va da seama, cu mirare şi cu admiraţie, că preoţii basarabeni au avut şi au dovedit o încăpăţânată şi mută putere de împotrivire la îmbierile şi la momelile chiriarhiei rusificate. Preotul moldovean, care învaţă bine limba rusească şi ştie să săvârşească pe slavoneşte sfintele slujbe, era sigur de bunăvoinţa vlădicului rus şi de cinstea şi de răsplăţile stăpânirii bisericeşti. Dar pentru astea, trebuia să uite puţin că este moldovean şi că poporul nu vrea să auză, in biserică, slujbă slavonească...

Prea puţini fraţi preoţi moldoveni s-au lăsat ispitiţi de favoarea şi dărnicia episcopală, cu preţul ocolirii limbii moldoveneşti. Dar orice rezistenţă are şi latura ei de abdicări. Clerul moldovean a trebuit să primească, pe ştiute şi pe neştiute, si certe elemente de influenţă rusească, mai ales când, în sine, erau progresiste şi binefăcătoare.

Înfăţişarea arhitectonică a bisericilor basarabene, ridicate în secolul de dominaţie rusească, ritmul şi nuanţele ritualului, cum şi cântarea bisericească, au primit o pecete şi mai adâncă de diferenţiere, faţă de caracterele vechi moldoveneşti.

Chipul proporţionatei, zveltei şi florale biserici a lui Ştefan cel Mare a pierit. În Ismail, în Bolgrad, în Chişinău, chiar şi în Comrat s-a ivit biserica pătrată, cu tălpi grele cât lumea, cu spaţii interioare imense, şi cu o pictură cărnoasă şi revoluţionară, la antipozii vechei noastre picturi bizantine...

Sfintele slujbe preoţeşti şi arhiereşti au început a avea o podoabă şi o gravitate, pe care noi românii, ucenicii eclesiarhilor greci, nu le cultivăm totdeauna. Trebuie să recunoaştem că ritmul bisericesc basarabean, în special când este prezentat de un arhiereu, are o amploare şi o măreţie indiscutabile. Şi, fireşte, trebuie să recunoaştem că înrâurirea bisericii ruseşti şi-a avut, aici, partea ei cea bună.

Cântarea din biserică a ajuns vaporoasă, ciudată, cu melancolii de stepă, polifonică, foarte surprinzătoare, pentru urechea noastră obişnuită cu psaltichia grecească... O lume nouă, cu nordic misticism, înaintează către noi, prin ceaţa acestor cântări bisericeşti, ca un imens convoi de perelini slavi, porniţi spre Ierusalim, şi cântând, cu jale slavonă, psalmii lui David...

După trecere de vreme şi după dreaptă cântărire a impresiilor noastre, trebuie să ajungem la judecata că aceste aspecte exterioare ale ortodoxismului basarabean - întru nimic supărătoare - sunt, în fond, o zestre interesantă a Bisericii Româneşti şi că unele laturi şi amănunte ar merita chiar să fie imitate şi răspândite şi prin regiunile clelalte bisericeşti, cu ortodoxie mai anemiată.

Ortodoxismul basarabean are superioară importanţă, dacă priveşti în profunzimile lui sufleteşti şi dogmatice. Aici competenţa privitorului român - fie el oricât de cărturar - dacă nu este şi teolog nu este suficientă.

Ortodoxismul basarabean este mult mai mult decât ceea ce putem prinde şi nota din portul preoţesc, din profilul sfintelor lăcaşuri, şi din atmosfera ceasurilor litughice. Acest ortodoxism comoară în adâncime şi nu oricine poate să-l urmărească şi nu oricine poate să precizeze caracterele lui intime.

Ortodoxism înseamnă un imperiu sufletesc, în care soarele dătător de viaţă şi de mântuire este domnul nostru Iisus Hristos şi în care toate legile, toată puterea şi toată bucuria decurg deapururi din Biserica Sfintelor Şapte Taine. Învăţătura Bisericii, istoricul ei şi documentele Revelaţiei Divine (sufletul imperiului nostru) le avem în Sfintele Scripturi ale Vechiului şi ale Noului Testament. Ortodoxismul basarabean înseamnă părtăşia românului nostru dintre Prut şi Nistru, cât mai curată, cât mai devotată, cât mai bucuroasă de jertfă, la dumnezeiască invăţătură, la Sfintele Şapte Taine şi la venerabila tradiţie a Bisericii "una sfântă sobornicească şi apostolească".

Comparând pe fraţii basarabeni, din punct de vedere bisericesc şi ortodox, cu noi ceilalţi din celelalte provincii, trebuie să recunoaştem că basarabenii se cuvine să aibă întâietate. Întâietatea aceasta este condiţională... Ca să le-o acorzi, sau trebuie să fii om simplu şi de treabă, un om fără multă carte, dar cu creştere creştină şi cu frica lui Dumnezeu, sau trebuie să fii... din adevărată familie teologică.

Basarabenii (într-un fel ca şi Bucovinenii) n-au cunoscut lunga noastră secetă bisericească din anii veacului al XIX-lea. Ei n-au apucat epoca de libertinism intelectual şi de voltaire-ianism pe care am trăit-o noi de la 1848 până mai deunăzi. Basarabia, de altă parte, provincia de la graniţa împărăţiei Ţarilor, a simţit prea puţin marile frământări lăuntrice şi acţiunea tragicilor apostoli ai ateismului revoluţionar din speluncile nihiliste... O poruncă minunată şi milostivă a păstrat-o, neatinsă şi nevinovată între Prut şi Nistru, în mijlocul unor uriaşe viraje de idei fără Dumnezeu şi de acţiuni pustiitoare.

Acum zece şi douăzeci de ani, când ne dădeam toată osteneala, noi să înţelegem pe Basarabeni şi Basarabenii să ne înţeleagă pe noi, poate că n-ar fi fost potrivit să mărturisim că aceşti fraţi se găsesc, în scara purităţii creştine, pe o treaptă superioară nouă. Azi însă, când peste ortodoxismul lor a trecut şi un an de mucenicie, se cuvine să vorbim deschis.

Este un noroc al nostru al tuturor şi este o rezervă de bogăţie sufletească naţională această comoară a ortodoxismului basarabean. Vijeliile care ne calcă la pământ de câţiva ani au făcut încă odată evident adevărul că secretul tuturor rezistenţelor stă în convigerea religioasă. Nu vom muri, atâta vreme cât Dumnezeu trăieşte în noi. Şi în noi, Românii, Dumnezeul nostru trăieşte în adevărul şi în slava Sfintei Treimi, în credinţa Învierii Mântuitorului şi în devotamentul plin faţă de Biserica strămoşească.

Basarabenii sunt cei dintâi, din neamul nostru, în credinţă, în avântul, în nevinovăţia şi în tradiţionalismul lor faţă de aceste sfinte izvoare ale Adevărului şi ale Vieţii.

Vine ceasul - şi cum este - când va trebui să coborâm în inimile noastre, să adâncim şi să săpăm, până când vom da de visteriile sufleteşti ale slăviţilor noştri voievozi şi doamne, ctitori de mânăstiri, şi ale cinstiţilor lor sfetnici şi cărturari, traducătorii Sfintelor Scripturi şi alcătuitorii Mărturisirii Ortodoxe.

Gala Galaction