Sonet 300 îneacă-mă-n sărutul ce ucide,Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.Deschide porţi să bântuie dorinţaPe-nvolburate pajişti cu silfide. în pat să-ţi lepezi caldă cuviinţaŞi sânii dornici de-ncleştări avideSă îi frământ cu palma ce decideCât de fierbinte-i carnea şi putinţa. Desfă cuibarul tainic să pătrundăUn aprig lup ţinut prea des închis,Până va da-n adâncuri de o undă Ce ne azvârle clipa în abis.O istovire dulce ne inundăŞi aţipim la umbra unui vis. 18 ianuarie 2005 Cenaclu Literar: Adrian MUNTEANU Read more about Sonet 300Log in or register to post comments
Tu cel ce cauţi taina într-o filă Tu cel ce cauţi taina într-o filăCutreierând neistovit izvoadeŞi năzuieşti spre-ascunsele monadeSpune-mi cinstit : ascunzi sub pleoape milă? Tu cel ce-ntinzi necercetate nadePe luciul apei, curgere fragilă,Şi-ţi treci fiinţa rece şi debilăPrin ochiul gol din veşnice năvoade Tu ce-mblânzeşti sălbatice felineCu-n singur fir de iarbă din ogorŞi vrei să strângi nădejdile ciorchine în duhul frunţii, vag şi temător,Răspunde-mi, frate, sincer fii cu tineEşti zeu de-acum sau eşti tot muritor ?Cenaclu Literar: Adrian MUNTEANU Read more about Tu cel ce cauţi taina într-o filăLog in or register to post comments
Sonet îneacă-mă-n sărutul ce ucide,Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.Deschide porţi să bântuie dorinţaPe-nvolburate pajişti cu silfide. în pat să-ţi lepezi caldă cuviinţaŞi sânii dornici de-ncleştări avideSă îi frământ cu palma ce decideCât de fierbinte-i carnea şi putinţa. Desfă cuibarul tainic să pătrundăUn aprig lup ţinut prea des închis,Până va da-n adâncuri de o undă Ce ne azvârle clipa în abis.O istovire dulce ne inundăŞi aţipim la umbra unui vis. 18 ianuarie 2005 Cenaclu Literar: Adrian MUNTEANU Read more about SonetLog in or register to post comments
Sonet Tu cel ce cauţi taina într-o filăCutreierând neistovit izvoadeŞi năzuieşti spre-ascunsele monadeSpune-mi cinstit : ascunzi sub pleoape milă? Tu cel ce-ntinzi necercetate nadePe luciul apei, curgere fragilă,Şi-ţi treci fiinţa rece şi debilăPrin ochiul gol din veşnice năvoade Tu ce-mblânzeşti sălbatice felineCu-n singur fir de iarbă din ogorŞi vrei să strângi nădejdile ciorchine în duhul frunţii, vag şi temător,Răspunde-mi, frate, sincer fii cu tineEşti zeu de-acum sau eşti tot muritor ?Cenaclu Literar: Adrian MUNTEANU Read more about SonetLog in or register to post comments
Sonet 187 Izgonitor de vorbe voi rămâne,Să nu alunge zbor de rândunică.De şoapta ce mă-nlănţuie mi-e frică,Ca nu cumva tăcerea să-mi amâne. Privesc în mine. Tihna se ridică,Agonisind puterile-mi bătrâne.Doresc ca Fiica Marii să îngâne,Cu mine-odată, ruga-mi de furnică. Dau la o parte lestul din rostireaScuipată-n ţipăt cu profilul dur.Izbesc în miezul lui spărgând zidirea Şi mii de cioburi se desfac în jur.Ce a rămas din mine e uimirea,Un cuget simplu, roditor şi pur.Cenaclu Literar: Adrian MUNTEANU Read more about Sonet 187Log in or register to post comments
Ieri a căzut un înger pe alee Ieri a căzut un înger pe alee.Stea în balans, o dâră tremurată,Veşmânt solar, privire ne-ntinată,Statură blândă, încă rotofee. Din sanctuarul profanat plecatăArcada lui e-n praf, fără ideeNespus de tristă, stinsă odiseeCurmată crud în frunza-ncătuşată. îl înveleşte toamna cu duiumulDe arătări din glodul diafan.Să fi murit? Pe hornuri iese fumul. A adormit şi fluierul lui Pan.Sub mâl o rază îşi croieşte drumul,Dar n-a ajuns să iasă la liman. 5 mai 2004 Cenaclu Literar: Adrian MUNTEANU Read more about Ieri a căzut un înger pe aleeLog in or register to post comments
Tăcerea clipei a-mpietrit câmpia lângă mare Tăcerea clipei a-mpietrit câmpia.S-a scurs prin vene năucite vinul,Iar flinta verii a scuipat veninulDe fierbinţeală, amuţind vecia. Aruncă ziua către stânci seninul,Oprind din zborul tandru păpădia.Clipeşte stins din minaret geamia,îşi plâng delfinii înspre larguri chinul. Cuprinsul palmei peste pietre frigeŞi soarele e doar un veşted disc.A prins sirena mărilor să strigeCenaclu Literar: Adrian MUNTEANU Read more about Tăcerea clipei a-mpietrit câmpiaLog in or register to post comments
Scriu un sonet. Deplina amagire Scriu un sonet. Deplină amăgireCă prin canon mai liber mă voi face.Dar sunt ce vreau, ce ştiu şi ce îmi place,Modest cârpaci de vorbe şi iubire Un gând buimac într-un ungher îmi zaceŞi nu-i găsesc firava limpezire.Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivireŞi mă aruncă-n lumile opace. Trec voci cerşind cărarea neumblată,Dar altele, urlând, ademenescCu zarea lor etern împurpurată. Când verbe-n cuget tainic mă sfinţesc,Nu-mi amintesc de mine niciodată.E semn profund că-ncep să mă trezesc.Cenaclu Literar: Adrian MUNTEANU Read more about Scriu un sonet. Deplina amagireLog in or register to post comments
Sonet 243 - Ce are ea mai mult decât o alta Ce are ea mai mult decât o alta,De nu lumina ce-a-mplinit fiinţa?Ochii răzbat în noapte cu credinţa,Sprâncenele se arcuiesc cu dalta, Sâni ca hulubi ce mistuie dorinţaPe mal însufleţit din prea înaltaLucrare-a mâinii poposind în haltaPlăcerilor ce mi-au înfrânt voinţa. Roua de crin i-a licărit pe frunte,Buzele strâng râvniri ce mă răpun,Picioarele, în marmura din munte, Sfinţesc contur de vis şi foc nebun,Iar gura ei avidă e o puntePe care-o sorb, păcatul să-mi supun. 3 sept. 2004 Cenaclu Literar: Adrian MUNTEANU Read more about Sonet 243 - Ce are ea mai mult decât o altaLog in or register to post comments
Sonet 242 - într-un pahar am pus o picătură lui Ion Diviza într-un pahar am pus o picăturăDe cald ulei. Acesta e decorul.învârt lichidul. Mă cred truditorulUnei scântei stârnind în noi măsură. Formez inele. Se învârt ca norulPe cer de vară, sărutând pe gurăAlbastra stea născută din arsurăPrecum ne-a dat-o-n veacuri Creatorul. Joc rolul lui şi cred că mintea poateSă reaşeze spaţiul nenăscut,Precum uleiul le-a compus pe toate. De câte opri trufia m-a pierdut,M-am regăsit măruntă vietate,Strivită-n graba celui ce-a trecut.Cenaclu Literar: Adrian MUNTEANU Read more about Sonet 242 - într-un pahar am pus o picăturăLog in or register to post comments
Comentarii