aceeaşi sâmbătă însorită porumbul cu plete cărunte răsfirate de sufletul tumultuos al sfântului Laurenţiu lunecau pe asfaltul şoselei umbre dreptunghiulare semănau cu Dacii 1300 sau dacii luptând cu legiunile romane mirosul de bălegar îmi aducea aminte de-acasă de viaţa la ţară
papura se unduia valuri valuri îmi imaginam cum mulinez de la mii de kilometri crapul cu ale sale mustăţi întinse peste mări şi oceane Dunărea mă mângâia cu braţele prinse de umerii Polului Nord
dragă mamă, tu ştii că te privesc de fiecare dată când soarele răsare pui streaşină palma la ochi peste hotare aştepţi un semn şi soarele apune iară şi dispare
la mine-n această cămară vorbesc pe-o altă limbă cu pereţii aceştia-mi sunt profeţii care-mi vestesc că astă-seară va curge sânge-n călimară şi eu pe mine mă voi spovedi:
Realitatea este cel mai frumos spaţiu virtual din universul fiinţei trecătoare sunt călător clandestin în visurile tale cu destinaţia fericire mă aşez la fereastra singurului tren: gândul-expres o amintire
Pe peron în fiecare staţie un an flutură din batistă cad zile ore minute săruturi de-adio şi n-am cuvinte-n secundele ce aleargă pierdute linia vieţii este o cale ferată ruginită de amare speranţe şi dorinţe tăcute
să învăţăm să piratăm iubirea copyrightul unui sentiment extrem de costisitor s-o tragem la indigo în loc să mirosim liliac să îi poruncim să ne facă pe plac fără prea mult efort cu maxim de confort
secrete şi vieţi la o distanţă regulamentară trăiri şi atingeri cu mănuşi de protecţie declaraţii rostite pe o limbă precară bazată pe circumspecţie
Dacă la început a fost cuvântul înseamnă că Dumnezeu s-a născut poet şi a făurit universul doar în imaginaţia sa... nu m-am gândit niciodată că aş putea trăi în visul unui copil şi oricât aş scotoci nu i-aş găsi niciodată marginile. Sunt obligat să cred că exist şi dacă nu aş crede nu aş mai exista...
mă rezum la trei silabe: iubite două: amor şi: mor
între palmele mele zâmbetul tău creşte cuminte pe ochi îţi aştern săruturi mii de cocori şi zbori şi zbor şi zburăm ne jucăm de-a v-aţi ascunselea printre nori
ieri am avut un vis ciudat te căutam, te strigam şi-mi răspundeai cu ecouri mă înveleai cu braţele culmi brazi, stejari, ulmi şi râuri plete învolburate curgeau în ropote în lacrimile strânse într-o noapte eram o mare, atât de mare-plină şi de dor
Comentarii