în seara când ai fost plecată (poem in proză, din ciclul "memoriile lui kaspar")

Am două ţevi în faţă şi geamul în stânga. Nu mă hotărăsc spre care să mă uit mai întâi. De la dungile de pe perete îmi vine căldura. Prin partea cealaltă iese.

Parcă nici Beethoven nu mai e Beethoven pe care îl ştiam. Tatatataaam Tatatataaam Tatatataaam Tatatataaam... tatatatamtatatatamtatatataaam tatatatamtatatatamtatatataaam... Tatataaa tatataaa, tatata ta ta... frumos jazz mai cântă şi băiatul asta; parca ar fi viu, aşa strigă la mine.