Lumini sălbatice coboară din ceruri, tropote se-aud pe pământ, sunt cântec de soapte prin lumea de vânt a inimii mele.
Semn
Coboară din nou toamna peste suflet Şi tot mai dese frunze se aştern, Un vânt de pustiire, rece plânset Se-aude printre crengi, ca un blestem.
În aşteptarea moartă a clipei ce nu vine, De galben-ruginie tristeţe mă afund. Chem ploaia să-mi vorbească despre tine Să-mi spună unde te-a-ntâlnit şi când.
Comentarii