Carmen Caliopi DICU

Poate

De dincolo doica-mi cântase în leagăn
că am să vestesc mai spre seară o teamă,
o frică verticală pătată de cuvinte,
o mână spoită cu sânge
din care creşte firul apelor tulburi.
Am să mă ascund ca un gol
- am spus -
din lipsă de multă culoare,
am să sap un munte
desenând convoaie de litere stilizate
într-o cutie cu glasuri.
Poate şi o pădure să însufleţesc
care-şi usucă puterile spre toamnă
- această artistă a aşteptărilor mele-
la picioarele căreia m-am înrudit
cu tăcerea,

Cenaclu Literar: 

La distanţă

O palmă sub mersul lumii
am să întind
să nu orbesc în ziua scoicilor albe,
ca o parabolă - un zid,
prăbuşit în articulaţia numerelor.
O pasăre am să închid
să plutesc, şi de sus
să pun pietrelor nume frumoase
că ne poartă chipurile
înrămate în somnul călăuzei,
un glas am să aştept
la poarta a două chemări
să-i întrerup durerea
la distanţă de un poem
care n-a fost niciodată fluier.

Cenaclu Literar: 

Nu mai e timp

Nisipul s-a-necat în mare
printre meduze albe de spaimă,
se trezesc şi melcii din uitare
îşi scutură cochiliile de stânci
să lumineze decorul
înnorat de pe sprâncenele mării.
Haideţi să dansăm!
timpul se scurge-n mănunchi
de rouă
să-l aducem în hora noastră,
să-i ademenim copii
cu lacrima păcătosului.
E mai uşor
să pui căpăstru minunii
decât să minunezi cerul
cu trăiri eterne...

Cenaclu Literar: 

Paşii tainelor

Paşii tainelor

Câteodata se face tarziu,
prea târziu pentru a căuta
cărarea eului tău.
Ciudat destin al florilor de mai:
îngenuncherea lor a adunat
douazecişinouă de păsări.
- Unde, unde sunt paşii tainelor?
am întrebat fiecare pasăre.
\" - Spovedeşte-te stâncilor,
să nu auzi apusul cum doare,
fereşte-te să vorbeşti în somn:
depărtarea e o risipă de timp şi nu poţi
să judeci oamenii dincolo de aparenţe.
... pierzi, pierzi o lume
pe care n-ai cunoscut-o niciodată...

Cenaclu Literar: 

Cântecul fără nume

Cântecul fără de nume

Întoarce-mi cântecul fără de nume
ăla vechi cules
din vise de şarpe
pentru dragostea mea.
Se scutură florile în ceaţă
- mărturie a unui timp
iertat de îngeri.
Misterul nu se mai risipeşte
ca pe vremuri în întrebări
se logodeşte spre nord
cu o rudă divină.
Pentru tine am oprit cuvintele
să doarmă,
le-am trezit de dimineaţă
răstignindu-le de prisos prin lume
ca să înţelegi că tristeţile uneori
bat ca nişte clopote izbite de ger.

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Carmen Caliopi DICU