Iorgos Stoghianidis, fondatorul revistei Neoi, în 1934, a debutat cu un ciclu de poezii scrise în vers clasic. După ce a străbătut lumea cuvintelor modelate în forme clasice a trecut la poezia modernă scrisă în vers liber păstrând o muzică aparte a spațiului liric. În 1974 a primit Premiul de Stat pentru poezie. A devenit o voce inedită a liricii neoelene prin cultivarea unor simboluri mitologice. A fost tradus și în alte limbi europene. Iată o poezie în traducerea profesorului Andreas Rados:
„Există o treaptă de experienţă poetică, de la care versul se dovedeşte a fi rigoare şi fervoare, nu interjecţie dezvoltată ori celebrare mai mult sau mai puţin armonioasă”. (Ion Barbu)
Iorgos Stoghianidis, fondatorul revistei Neoi, în 1934, a debutat cu un ciclu de poezii scrise în vers clasic. După ce a străbătut lumea cuvintelor modelate în forme clasice a trecut la poezia modernă scrisă în vers liber păstrând o muzică aparte a spațiului liric. În 1974 a primit Premiul de Stat pentru poezie. A devenit o voce inedită a liricii neoelene prin cultivarea unor simboluri mitologice. A fost tradus și în alte limbi europene. Iată o poezie în traducerea profesorului Andreas Rados:
Lumina blândă și misterioasă a toamnei mă îmbie către poezie. Sunt din Sud și caut continuu să am Soarele în priviri. Cu Soarele deasupra și cu umbra alături, am siguranța pașilor. Pe mulți dintre artiști i-a obsedat ”umbra” cu diferitele ei semnificații. E și una dintre obsesiile mele. Deschid o carte cu poezie grecească modernă. Caut Soarele și găsesc doar umbra din poemul lui Nikos Anoghis, poet cu notorietate atât în Grecia cât și în afara granițelor. S-a născut în 1937, în localitatea Anoghio din Karditsa.
Uneori, în viață, ajungem în situații în care pe măsură ce mizăm pe logică, problemele noastre se transformă în ”noduri gordiene” cărora nu le mai putem găsi capetele să le putem descâlci. Ne extenuăm căutând soluții și în același timp ne cufundăm tot mai adânc în mlaștina indeciziei.
Nimic nu este întâmplător. În viață, în călătoriile noastre, ne intersectăm cu persoane care ne pot marca existența, mai ales, atunci când constatăm că folosim un cod comun în schimbul de mesaje. Comunicarea este ușoară și benefică și ne poate deschide noi perspective asupra vieții. Important este să ne putem orienta către esența acestor persoane, nu către ceea ce lasă să se întrevadă în afara lor.
Ramon Gomez de la Serna s-a născut la Madrid, în 1891, într-o familie de intelectuali. Pasiunea pentru literatură se manifestă din copilărie, la 15 ani publică deja prima carte ”Entrando in fuego” (Intrând în luptă). În 1908, la vârsta de 17 ani, lansează și conduce revista ”Prometeo” în care expune noul crez despre o artă dezumanizată popularizând doctrine estetice de avangardă – de la cubismul hispano- francez (Picasso, Juan Gris) până la futurismul lui Marinetti.
Comentarii