Goliat a fost un războinic experimentat, ”ostaș din tinerețea lui”, impresionant. Era înalt de șase coți și o palmă, purta platoșă, iar în picioare purta cizme cu turetci de aramă. Numai vârful suliții lui cântărea șase sute de sicli de fier. Când l-au văzut israeliții prima dată, au fugit de au mâncat norii. Să închidem ochii și să încearcăm să ni-l imaginăm pe Goliat. Cam așa arată fricile fiecăruia dintre noi: un căpcăun uriaș gata să ne înhațe să ne strângă în brațele masive și să ne facă praf.
”Odată, într-o noapte adâncă- una din acele nopți întunecate când pământul e negru și copacii par mâini noduroase pe cerul albastru – închis - un moșneag mergea de unul singur prin pădure, clătinându-se, aproape orb din pricina crengilor care-i biciuiau fața. Într-o mână ținea un felinar, a cărui flacără se făcea tot mai mică.
Avea părul gălbui și lung, dinții crăpați și îngălbeniți, unghiile galbene și încovoiate. Spatele lui era rotund ca un sac de făină, iar pielea brațelor și șoldurilor atârna în falduri de slab ce era.
Comentarii