Poezii

aleph

 

 

în noaptea ieşită din timp

imensa pasăre ciudată

aştepta obosită pe plaja pustie

valul izbăvitor al mareei

 

în răstimpuri,

vântul aduna şoaptele risipite

le purta dincolo de geamandură

înspre largul învolburat al mării

amestecându-le cu glasurile din adâncuri

într-un palid ecou

le purta,  mai târziu, printre stânci

lăsând în urmă doar aerul rece al serii

 

la orizont se înălţau coloanele unui templu

despărţind zecile de oglinzi

Cenaclu Literar: 

trepte către cerul din noi / gradini verso il cielo dentro di noi

călători de o noapte 
am străbătut împreună lumea viselor pure
o vreme mi-ai vorbit în tăcere
cuvintele criptice au luat foc în adâncul sufletului meu
ascultând o tristă ghicitoare 
la care numai morţii ar fi putut să răspundă
la capăt de drum ne-am oprit şi ţi-am spus:
eu mă voi întoarce dar tu vei locui de-acum aici
şi multe lucruri ţi se vor întâmpla
prin lume 
împovărat de darurile stranii ale vieţii vei umbla
cu sentimentul unui veşnic exilat

Cenaclu Literar: 

arhei

 

„Archeus este singura realitate pe lume, toate celalalte sunt fleacuri – Archeus este tot… “

(Mihai Eminescu)

 

 

pe drumul de oase al păsărilor nopţii

în bătaia brizanţilor silenţioşi  dinspre mare

am adăstat  pe faleza pustie cu ţărmul albit de săratele valuri

 doi albatroşi loviţi de furtună cu aripile

frânte de apa-ngheţată

timpul murise.

între noi coborâse

o lume de umbre apăsând blând pe pleoape

Cenaclu Literar: 

nopţi

în fiecare seară mă rog:

o, de n-ar mai fi nopţile...

ce binecuvântare mi-ar atinge cu aripa-i

durerea ce-o port!

 încet se lasă peste inimă

încă o noapte care-mi deschide venele

 se cuibăreşte în visele mele

lăsând să curgă

până la ultima picătură de sânge

rănile vechi înfloresc

pleoapele bolnave au uitat

minunea alinătoare ce adulmecă somnul

în acele clipe de  singurătate

 un dor  sfâşietor mă cuprinde...

măcar inima  ta  să fi bătut

Cenaclu Literar: 

premoniţie

"Fă muzică, Socrate, muzică!"

(Phaidon- Platon)

scria  un nou roman...

-ultima şi cea mai adevărată poveste, gândise el-

o umbră ca o adiere s-a rotit  pe deasupra manuscrisului

şoptindu-i că nu va apuca să-l termine

 a tresărit, a privit în jur puţin descumpănit...

Nimeni!

 

...la început îi luase inima

ca semn al recunoaşterii  dobândită în faţa Lui

apoi un ochi

spunându-i că aşa  îi va fi mult mai aproape

acum îi lua şi Speranţa

Cenaclu Literar: 

mâinile tale

ca doi pescăruşi albi

mâinile-ţi odihnesc pe piept

 aburul vieţii se înalţă către cerul sticlos de rece

lăsându-mă-n urmă cu toată durerea mea.

le fixez cu privirea...

 un  penel nevăzut 

întinde lin  urma de ocru

pe pânza însorită a zilei de martie

 în tăcere aştept  verdele mângâierii să adie

pe obrazul asprit de lacrimi

ziduri albe de lumină se  înalţă

în jurul tău

aerul rănit se îmbracă într-o mantie roşie

-acel roşu aprins  ca o minge de foc

Cenaclu Literar: 

metamorfoză / metamorfosi

 

pentru a câta oară moare omul din mine?

umbra paşilor mei

se pierde-n văzduhul cernit

cuvintele

mi se prefac în melci târâtori

 ce lasă în urmă o umbră de bale

 

mă opresc şi ascult-

de pe culmea colinei

văd marea tăcută oftând cu valuri triste

sub tălpile-mi aspre

iarba foşneşte uscată

amintind ucisa pădure de pini

şi dintr-o altă lume

doruri halucinante mă cuprind

-mă visez copac

din tălpi rădăcini răsucesc

neîmblânzite

puternice

Cenaclu Literar: 

profeție

 

 

visam

capul tău lipit de al meu

gândurile noastre amestecate

tremurau sufletul ca o harfă vibrând

efluvii de iubire

străbăteau cele două capete alăturate

alăturate ca-ntr-o fotografie la minut îngălbenită pe margini

semn al trecerii timpului peste chipurile

mărturisitoare

că şi-au dat lumii obolul iubirii

 

”şi inima-ţi de spadă străpunsă va fi!”


Cenaclu Literar: 

nimic

“I am nothing.
I'll never be anything.”

 

nu-mi luaţi  în serios această persiflare a vieţii

nu-mi aparţine

am împrumutat-o şi eu de la marele Pessoa

 cum ai împrumuta o pereche de mănuşi

prea strâmte...

care

-ascund un uşor tremur al mâinilor îngheţate-

o glumă luată în serios

te pune la colţ

 devii un obiect inutil

asemeni acelor mănuşi

prea strâmte...

care

-ascund un uşor tremur al mâinilor îngheţate-

Cenaclu Literar: 

"dead point"

 

 

în noaptea ieșită din timp

pasărea ciudată

aștepta pe plaja pustie

valul izbăvitor al mareei

în răstimpuri

 vântul aduna şoaptele risipite

le purta

dincolo de geamandură

spre largul învolburat al mării

amestecându-le cu glasurile din adâncuri

într-un palid ecou

le pierdea printre stânci

lăsând în urmă doar aerul rece al serii

la orizont

se înălţau coloanele unui templu

despărţind zecile de oglinzi

ce împrăştiau lumina în jocuri ciudate.

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Poezii