La cincisprezece ani şi deodată, Pe malul unei mări, aici, aproape, Un vast palat, vestit în lumea toată, Era de tot acoperit de ape.
Stăpanii mândrului palat, în fine, O fată au, dar iată că îi paşte Durerea cea mai grea ce-n suflet vine, Căci moare mama când fata se naşte.
Tatăl îşi creşte pruncul cum nu-i altul, Dar chiar la cinsprezece ani apare Alt val hain ce-acoperă palatul, Iar fata-n marea fără fund dispare.
Un tată stă la porţi însângerate, |
...
Comentarii