Paparuda

Paparuda

Îmi amintesc şi acum zilele de vară petrecute la ţară la bunici când bunica mă "îmbrăca" într-o fustă făcută din frunze de hrean şi mă învăţa să cânt şi să dansez Paparuda.

Pe cale de dispariţie, obiceiul mai poate fi întâlnit în câteva sate din sudul ţării. Paparuda se desfaşura, cu mici variaţii zonale, după ur-mătorul scenariu: o fată sau o ceată de fetiţe de 8-10 ani erau costumate în fuste din plante aşezate pe trupul gol în jurul taliei şi purtau cor-oniţe pe cap. Ele erau numite Paparude.

Paparudele trec pe la fiecare gospodărie, unde dansează şi cântă versuri invocatoare de ploaie. Din casa unde se colinda, ieşea o femeie cu o galeată cu apă, cu care stropea grupul de Paparude, în timpul dansului lor. Paparudele trebuiau să primească un ban sau ouă, grâu, mălai, faină sau fasole. Bătrânii işi amintesc că venea ploaia după acest ritual.

Fetele îmbrăcate în verdeaţă reprezentau spiritul vegetaţiei, iar stropirea cu apa simboliza ploaia. Deşi pe cale de dispariţie, obiceiul mai poate fi întâlnit în câteva sate româneşti din sudul şi sud-estul ţării.
În Ţara Moţilor, Paparuda este numită Muma Ploii iar în zona Teleorman, este considerată una dintre Rusalii. Ziua proprie ritualului dif-eră de la o zonă la alta dar dansul în sine este acelaşi peste tot şi obligatorie este recitarea ce însoţeşte dansul a unor versuri speci-fice:

Paparudă, rudă,
Vino de ne udă,
Ca să-nceapă ploaie,
Să curgă şiroaie
Cu galeată, leată,
Peste toată zloată:
Unde dă cu maiul
Să crească mălaiul,
Unde dă cu sapa
Să curgă ca apa.

Paparudă, rudă,
Vino de te udă,
Ca să cază ploile,
Cu găleţile,
Să dea porumburile
Cât gardurile,
Şi să crească spicele
Cât vrăbiile,
Paparudele!

Să sporească grânele,
Să umple pătulele,
Să deschize cerurile,
Să pornească ploile,
Şi să fereşti holdele,
De toate tăciunele,
Din toate ogoarele,
Paparudele!

Teodora Cosac