Un semn înflorit - Irina Lucia Mihalca

Un semn înflorit - Irina Lucia Mihalca

Un semn înflorit


Clipele se desprind tainic din orbita acestei primăveri.

Pe treptele luminii, prin ochiul magic,

fără început şi fără sfârşit,

cerul se deschide.

Sub icoanele anotimpurilor,

moirele torc

timpul discului solar.


Mai departe de orice barieră, mai aproape de soare,

în răsucirea tăcerii o strigi.

Distanţa dintre voi prin tine respiră

- timpul iubirii, unicul timp

prin care toate pătrund,

zâmbetul ei

pluteşte în privirea ta.

Te-a învăţat să treci peste tot,

ca un ram legănat de o briză.

 

Cu dorinţă străbaţi lumile.

Oglindit în spatele îngerilor,

gândul coboară în sacrul inimii,

în urmă, totul se risipeşte.


Cu mâinile o atingi uşor.

Lângă o apă curgătoare,

cu ea alături,

ai păşit într-o altă viaţă...

Prin porii tăi, miracol al vieţii, 

ceva din inima ei a răsărit în a ta.  

Cenaclu Literar: