La început de drum

La început de drum

Începem astăzi împreună o călătorie fabuloasă în lumea Muzicii şi a marilor compozitori.

Făuritori de paradisiace lumi, sculptori fără egali ai invizibilului, răstălmăcind iarăşi şi iarăşi arhetipurile filozofi ce şi comportamentale ale umanităţii, muzicienii de geniu au reuşit să pătrundă cel mai adinc în abisul fără sfârşit numit Sufl et şi- în acelaşi timp - să transmită prin intermediul unui limbaj universal de sorginte divină (Muzica) mesaje tulburator de profunde către zeci de generaţii. Prin mişcarea infi nitezimală produsă în resorturile microscopice ale Firii, Muzica a reuşit nu de puţine ori să transforme şi să transfi gureze Omul, dezghiocându-l din carapacea-i animalică şi eliberîndu-l către esenţa-i divină.

Aici se cuvine o precizare: când mă refer la Muzică nu mă gândesc la un eveniment sonor care produce efemere plăceri sau care are o funcţie pur decorativă într-un context bahic. Nu mă refer la acel covârşitor "entertainment" nord-american ce tinde să cuprindă în vârtejul său întreaga planetă, transformând-o într-un imens night-club, într-un nebunesc şi ţipător manej.

Nu.

Marea Muzică la care voi face referire pe tot parcursul acestei "călătorii" (sau, ca să fi u mai preţios, "excurs ontologic") este cea creată de-a lungul secolelor de minţi geniale, adevărate făclii în noapte, oameni(?) care au reuşit sinteze culturale uluitoare sau - mai mult decât atâta - oameni(?) după care nimic nu a mai fost la fel în artă şi cultura umanităţii.

În plan general am putea spune că este vorba despre Istoria Omului la modul absolut, adevărată Istorie a straniilor creature ce suntem, chintesenţa Binelui din noi, binecuvântată parte a dualismului omenesc.

Deşi muzica este un fenomen ubicuu, ea stăpânind, în acelaşi timp, toate rasele şi spaţiile geografi ce deopotrivă, demersul nostru se va concentra asupra ceea ce îndeobşte este defi nit drept "muzică occidentală" sau - pre limba noastră adoptivă - "Western Music".

Filonul muzical care începe în negura vremurilor şi care îşi va găsi plenitudinea în antica Eladă urmează un sens evolutiv ascendant unic în istoria omenirii, sens ascendant ce tinde să continue încă în zilele noastre. Parcurgând secolelele cu o superbă energie revigorantă, muzica occidentală este singurul tip evolutiv de muzică existent în cultura omenirii, ea fi ind capabilă să renască din propia-i cenuşă , să evolueze mai întâi şovăielnic, iar mai apoi cu o viteză ameţitoare , ajungând astăzi să fi e interpretată pe toate marile scene ale lumii, fi e ele din New York, Bangkok, Milano, Cairo, Sidney, ori de aiurea. Colosala sa forţă de răspândire, precum şi - mai ales! - forţa sa launtrică de nestăvilit face ca "muzica occidentală" să fi e de fapt ceea ce tot mapamondul cultural denumeşte generic "muzică clasică" sau "cultă". Este, într-adevăr, formidabil să constaţi cum lucrări aparţiniâd marilor compozitori emoţionează deopotrivă asiatici, africani, amerindieni, inuiţi, metişi , bref: toate rasele pământului.

Ce face oare această muzică să fi e universală?

De ce şi cum mişcă ea resorturile acelea intime în sufl etele tuturor?

Cum este posibil ca un anumit tip de creaţie zămislită într-un anume timp şi loc să aibă valenţe cu adevărat universale ?

Sunt întrebări la care răspunsurile nu pot fi decât parţiale, iar literatura de specialitate numără zeci de mii de pagini încercând să explice acest fenomen.

După părerea noastră există două explicaţii fundamentale , de la care se pot apoi ramifi ca sute de alte grupuri, sub-grupuri şi grupusculi explicativi:

    1. Izvorul profund legat de legile naturii de la care s-a pornit.
  1. Esenţa simţirii creştine care s-a adăugat ulterior.

Sa detaliem puţin:

    1. Vechii greci au descoperit că sunetul este produsul unui şir de alte sunete ce formază aşa-numita rezonanţă naturală. Este cumva un mecanism similar producerii culorilor, ştiut fi ind că albul este o sumă a celor şapte culori de bază. Situaţia unui sunet nu diferă prea mult :el este produsul a nu mai puţin de 16 "sub-sunete" denumite armonice. Fizica (atenţie! nu cine ştie ce elucubraţie intelectualistă, ci FIZICA însăşi) ne demonstrează că primele cinci armonice ale oricărui sunet formează un grup sonor care este defi nit în muzică drept acord major. Acest acord major stă la baza a tot ceea ce ne este mai familiar din punct de vedere auditiv în muzică. Toata creaţia muzicală cunoscută drept "clasică" are la bază - rezumând totul aproape nepermis de mult - acest acord major.
  1. M-am referit la ESENTA simtirii crestine si NU la crestinism in genere, intrucit acesta din urma a deviat, degenerat si chiar s-a degradat de-a lungul istoriei. ESENTA simtirii crestine consta in Dragoste, Mila, Bunatate si Transcendenta. Aceste coordinate fundamentale au fost adaugate muzicii in Evul Mediu timpuriu , iar impactul dintre stiinta elaborata a vechilor greci - sau cemai ramasese din ea dupa navalirile barbare - si mai-sus mentionatele coordonate a fost formidabil. El a generat toate splendorile artistice - nu numai musicale - ce preamaresc Omul si capacitatea lui infi nita de a crea cel putin tot atita Bine cit Rau stie sa produca zilnic.

O precizare: prin toată această pledoarie nu doresc cu nici un chip să pun în inferioritate alte culturi. Atâta doar că, din punct de vedere strict muzical, culturile tradiţionale nu au evoluat în nici un fel, astfel încât muzicile Orientului Apropiat, Mijlociu , Îndepărtat, sau ale Africii negre au răms la acelaşi stadium de acum două -trei mii de ani, ceea ce nu le face inferioare cu nimic. Ele rămân mărturii inevaluabile ale unui trecut comun, sunt - dacă vreţi - fosile vii ce ne vorbesc de peste milenii. Aceste tipuri muzicale au fascinate din când în când mari compozitori care le- au cercetat, preluat şi le-au trecut apoi prin propriul lor creuzet , reuşind să le "intarsieze" pe canavaua clasică. Iată , deci, cum aceste muzici îndepărtate (îndepărtate mai ales în timp decât în spaţiu) şi-au adus propriul lor aport la dezvoltarea târzie a muzicii "occidentale".

* * *

"Plimbarea" noastră printre "catedralele eterice" (concept ce mi-a fost inspirat de aserţiunea goetheană conform căreia "arhitectura este muzica împietrită") va avea loc nu în ordine cronologică , ci în funcţie de diverse aniversări ale momentului. Ele ne vor prilejui trecerea în revistă a marilor compozitori, cu viaţa lor şi mai ales cu nemuritoarele lor opere. De fi ecare dată , la sfârşitul fi ecărei "călătorii" voi recomanda ce audiţii semnifi - cative se pot face şi - dacă va fi posibil - voi recomanda chiar CD-uri specifi ce.

Nu pot decât să sper că vom fi sănătoşi să ne putem bucura împreună de aceste splendori ale gândirii umane şi că demersul meu va capta atenţia cât mai multor iubitori de frumos.*

Copyright � CĂTĂLIN URSU